Vedere de pe Centura Politicii

De la Iţic la Ghinghis Han

"Atunci când vor puterea, alogenii ştiu să înţeleagă şi să manipuleze perfect suferinţele popoarelor în mijlocul cărora trăiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Giugaşvili (Stalin) pentru ruşi sau al tătarului Băsescu pentru români. Cu toţii au reuşit să ducă popoarele respective la cote de entuziasm inexplicabile, să le trezească o iraţională admiraţie şi loialitate faţă de lider, să le insufle un spirit de sacrificiu suicidar. Primii trei şi-au lăsat ţările în ruină. Cel de-al patrulea trebuie oprit înainte de a o face"

(Adrian Severin, deputat PSD, directorul filialei române a fundaţiei americane Project for Ethnic Relations)

N-am mai râs cu lacrimi de multă vreme. Fiindcă pe Centura Politicii româneşti se poate râde şi cu lacrimi. Dacă un conducător politic plânge când pleacă la alegeri ca la despletitul miresei (“Nu ne lăsa, mă, Teo, mă!...") sau la Muzeul Holocaustului, eu de ce să nu râd cu lacrimi pe Centură? De ce n-ar trebui dus preşedintele şi la Gherla, la Aiud, la Periprava, la Canal, să facă muzeu, să plângă şi pe-acolo, pe unde-au murit ai lui?...

Căldură mare, monşer! Oxigenul din apă se dilată tot mai mult şi se vaporizează rapid. Rămâne hidrogenul care este mai greu şi pocneşte pe Centura Politicii. Adicătele cum, coane Fănică, "alogen"? Dacă tot vorbim de chimie la marxism, de ce să nu spunem "halogen"? Nu, nu, "alogen", halogenu zboară de colo-colo. Dar şi alogenu...

Preşedintele României să fie alogen, să ne ducă la pierzanie prin stepa calmîcă? Curat alogen, ai? Traian Băsescu - tătar? Se publicase că este evreu, dar chiar şi tătar?

Nohaiul şi "blondele norvegiene"

Abia acum înţeleg eu de ce nu voia Traian Băsescu nici în ruptu’ capului să-şi tundă pleata rebelă, de s-ar fi dat gazetăresele de toate bordurile, fiindcă ea, pleata, era transsimbolizarea falică a şfichiului din chelia hanului tătar şi din vârful drapelului cu căluş de cal, stindard care l-a dus pe Ghinghis victorios prin toată Europa... Numai un tătar, cu imaginaţia statală în buiestru, putea să ne ademenească pe noi şi pe Gică Bush cu axa Washington-Londra-Bucureşti-Topraisar... Nu întâmplător, nohaiul preferă "blondele norvegiene" - singura vorbă genială a Prostănacului – filozofilor acri şi flocoşi de pe coridoarele Cotrocenilor.

În sfârşit, treaba lui. A lui Traian Băsescu. În fond, etnia a devenit o chestie de opţiune pentru cel mai tolerant popor din Europa. Dacă omul provine dintr-o familie mixtă, ce face, domne? E povestea lui ce se simte. Unii nu se simt defel şi ne conduc. Am întâlnit un tânăr la Câmpulung-Moldovenesc, care se consideră dac fiindcă acolo au trăit dacii liberi. Un bătrânel a mers la notar şi s-a declarat tot dac. Nu vrea să fie confundat cu... rromii. Există şi unguri care vor să fie numiţi huni. Prin urmare, nu este esenţială etnia. Pentru unii, nu pentru Adrian Severin. Călin Popescu-Tăriceanu chiar spunea că nu contează etnia pentru un conducător. Ştie el de ce. Numai minoritar să fie. Fiindcă minoritarul este alogen, de-aceea este frustrat. Şi, "pe cale de consecinţă", ca să nu mai fie frustrat, noi, majoritarii, trebuie să-l ajutăm să ne conducă. Nu?! Logic. Iată de ce numărul "alogenilor" din Parlamentul de la Bucureşti depăşeşte cu mult norma de reprezentare legală a minorităţilor naţionale. Păi n-are dreptate specialistul în hidrogen?

Gustul frustrării

N-are! Fiindcă, dacă citim mai atent gândurile lui Adrian Severin, ne zboară tot râsul. "Succesul eroilor alogeni se sprijină în primul rând pe slăbiciunea umană a nemulţumiţilor frustraţi. Pentru această categorie vulnerabilă, ideea unei subversiuni generale de care se face vinovată o oligarhie coruptă identificată, în România, cu PSD, este atrăgătoare". A spus-o tataie, o repetă şi Adrian al II-lea.

Dacă până acum eram înjuraţi că mâncăm unguri pe pită, cu tot cu şea, iată că "alogenu" pândeşte atent orice mişcare a majoritarului şi-i sare în greabăn, cu caninii desfăcuţi. Însă, nu-i nimic, "majoritaru’ " căpcăun, care este adevărata fiară, nu uită că "alogenu" este un paria şi-l calcă în picioare cu primul prilej: "Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrării şi revolta neputinţei ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura faţă de o lume care pare a te ţine la periferie şi în care te integrezi călcând-o în picioare. De aici apar liderii «nonconformişti» primiţi cu bucurie de cei care cred că ordinea înconjurătoare este vinovată de eşecurile lor. Asemenea lideri sunt cu atât mai susţinuţi, cu cât cei care îi susţin îi simt străini şi, deci, inferiori".

Dar, vorba regizorului Mircea Daneliuc din finalul filmului "Senatorul melcilor", puteţi să faceţi ce vreţi cu românii, să le atribuiţi orice. "Ei nu se supără fiindcă sunt majoritari..."

Traian Băsescu le-a ordonat "Să trăiţi bine!". Mai bine le poruncea "Să munciţi bine!" Nici deputatul hidrogenului nu se supără, aşa cum nu i-au căzut galoanele nici când îl poreclea Vadim "bursucul veninos"...

Deputatul Amet Aledin, şeful Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani (ăştia de ce n-or vrea să fie ori tătari, ori turci?), s-a simţit lovit şi a sărit cu hangerul în plină arşiţă: "Este insultător să foloseşti cuvântul «tătar» în contextul unor drame istorice şi personalităţi negative, bazându-te pe informaţii neclare, cu atât mai mult, cu cât reafirmi aceste ipoteze".

Mădălin Voicu îi trage şi el o bidinea peste ochi colegului de partid: "Mă mir că Adrian Severin, care are un anumit procent de apartenenţă ebraică, după cum se ştie în partid, are o astfel de atitudine legată de rase. Pentru orice politician, mai ales unul social-democrat, a face trimitere la rase şi etnii, lăudând pe una şi criticând alta, reprezintă o atitudine anti-social-democrată".

Kuzneţov şi panglicile lui Ceauşescu

Perfect adevărat, mânca-ţi-aş! Aici şi trebuia să ajungem.

Cu 15 ani în urmă, l-am cunoscut pe părintele Vasile Ţepordei, un român monumental, născut în Basarabia. A stat prin gulagurile siberiene timp de opt ani fiindcă a îndrăznit să scrie, înainte de 1940, că Basarabia este pământ ancestral românesc. Nu mai întâlnisem până atunci un om care să răspândească în jur atâta forţă şi blândeţe concomitent. Fără nici o pornire resentimentară, el mi-a povestit că a fost coleg de seminar teologic cu tatăl lui Adrian Severin, pe care-l chema... Kuzneţov. Soţia acestui Kuzneţov era evreică, spunea părintele Ţepordei, neutru, fără nici un tâlc, aşa cum ai zice "purta părul lung" sau "avea picioare scurte". Părintele Ţepordei a asistat la botezul lui Adrian Severin, dar l-a botezat şi pe Emil Constantinescu, la Tighina. Că feciorul lui Kuzneţov tăia mai târziu panglici cu Nicolae Ceuaşescu nu are nici o semnificaţie, însă, după 1990, va ajunge ministru de Externe şi mare mahăr la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Ca să nu fie frustrat.

Internaţionalizarea Mării Negre

Şi acum să ne întoarcem şi să mai vedem o dată ce spunea personajul despre venetici: "Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrării şi revolta neputinţei, ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura faţă de o lume care pare a te ţine la periferie şi în care te integrezi călcând-o în picioare." Este oribil, este hidos şi totuşi, perfect adevărat, verificat în istoria întregii Europe. Alogenii nu au ce căuta în politica externă, în politica de apărare şi la finanţe – era o teză considerată depăşită. Comunizarea continentului a fost tot o revanşă sinistră a frustraţilor, dar nu tătarii au făcut-o. Lenin nu era nepotul lui Timur.

Până acum, Traian Băsescu nu a călcat România în picioare. Numai dacă s-ar gândi la asta, şi ar pierde tot. Şi e prea vanitos ca să dorească un asemenea final. Este însă primul preşedinte român care i-a spus direct lui Vladimir Putin, chiar în cabinetul de la Kremlin, că ţara noastră are interese până la Nistru şi dincolo. În fond, o afirmaţie normală, care nu are nimic senzaţional în ea. Ruşii, ucrainenii nu se sfiesc să declare că le aparţine ceea ce este al nostru de mii de ani. Foarte bine, vine un român şi le dă peste gheare. Trebuie neapărat să fie tătar? El i-a cerut preşedintelui Bush să participe la "internaţionalizarea Mării Negre", un proiect fundamental pentru securitatea regiunii. Chiar dacă este o pălărie imensă pentru Traian Băsescu, el bagă băţul printre uluci, cum ar spune Mircea Druc, stârneşte câinii şi bine face. Deocamdată, este cel mai eficient luptător contra mafiei comunistoide, chiar dacă matrozul nu e nici Machedon călare pe Ducipal şi nici urmaşul lui Iuliu Maniu.

Perla Coroanei: "Insula şerpilor aparţine Ucrainei"

În schimb, specialistul în hirdogen, în afară de faptul că a fost coleg de partid cu "alogenul" Traian Băsescu, are cel puţin un merit istoric: a fost şi rămâne un campion al Tratatului politic dintre România şi Ucraina. El l-a luminat pe liderul regional Emil Constantinescu. Înşişi ucrainenii aveau mari îndoieli că Bucureştiul va semna un asemenea document unic în istoria laşităţilor noastre. Adrian Severin a dat bice. Rămăsese în litigiu doar Insula Şerpilor spre final. Aici, Kievul chiar nu mai avea nici o speranţă. Insula Şerpilor nu făcuse obiectul Tratatului de pace de la Paris, prin urmare, Kievul nu se putea prevala nici de indicaţiile preţioase ale lui Molotov. A venit Adrian Severin şi a declarat ţuguiat că "Insula Şerpilor aparţine Ucrainei". Până şi diplomaţii ucraineni au rămas muţi la masa "tratativelor". Kuzneţov ştia mai multe decât ei. Este adevărat, Traian Băsescu se afla atunci în aceeaşi coaliţie de guvernare şi nu l-am auzit, nici nu ştiu cum a votat...

Ştefan cel Mare,în celulă cu schivnicul Daniil

Scâncetul lui Adrian Severin este normal pentru agonia unui partid căzut pe tobogan, care ar putea să-l piardă. PSD s-a dezis demult de Dumitru Sechelariu, un alt majoritar din Partidu lui Mucles. Pe când era primar la Bacău, Dumitru Sechelariu striga pe sticlă: "Ţine minte, Băsescule, că Moldova este a mea!" Cu alte cuvinte, să nu păţeşti ca hanul tătarilor la Lipniţ.

Poliţia noastră, dacă nu-i capturează încă pe rechinii cei mari, în mod sigur are simţul umorului involuntar: l-a băgat pe părintele Daniil Corogeanu de la Tanacu în celulă cu Dumitru Sechelariu! Ce-or fi vorbit ei nopţile, cum s-o fi spovedit Mitică de la Hemeiuşi, cum l-o fi exorcizat păintele Daniil, cum l-o fi crucificat el pe cofrag şi câte coarne i-a tăiat – rămâne o taină adâncă, pe care numai microfoanele o ştiu. Părinte, plătesc oricât, ce mă fac dacă lumea de dincolo există, că pe asta nu dau nici doi coco? Şi Mitică de la Hemeiuşi a început să plângă ca Traian pe umărul lui Decebal care-şi băgase sica în carotidă...

Cu praştia spre "brandul de vârf"

Că tot veni vorba de Mucles: fratele lui Omar Hayssam a pierdut Piaţa Amzei. S-a tăvălit pe jos, a dat spectacol – degeaba. Mascaţii îl luară.

Avea dreptate Mircea Geoană: "Principala problemă a PSD o reprezintă percepţia de partid al corupţilor, al hoţilor şi al comuniştilor". Liderul naţional a găsit şi rezolvarea problemei: Adrian Năstase să nu mai apară la televizor. Să nu crape cinescopul. A doua zi, Împăratul de Mătase s-a dus glonţ la OTV, o televiziune interzisă pe timpul domnirii sale. "Oricât de tare încercăm să apărem, în acelaşi timp, pe acelaşi televizor, ar fi foarte greu şi, de aceea, inevitabil, apărem pe televizoare diferite", a spus Adrian Năstase care a recunoscut că are "o comunicare suprarenală cu Mircea Geoană". Treaba lor...

Vasile Dâncu, ministrul propagandei de partid, le-a recomandat colegilor să nu-l mai atace pe "alogenul" Traian Băsescu fiindcă, zice el, "nu are sens să ataci brandul de vârf". Tătar sau găgăuz, asta e, a ajuns brandul din vârf... Adrian Severin nu a priceput nimic din această recomandare.

În tot acest răstimp, tataie cel loial rămâne supărat, Doamne, supărat... Hidrotehnistul călit, care nu a făcut nici un iaz în 15 ani, i-a crescut, el i-a ridicat şi i-a aplecat, iar ei l-au trădat. O "Mioriţă" pidosnică. Ce mârşăvie... Singura ieşire onorabilă dintre groştei este ca tataie să-şi coacă alt partid pentru a-şi salva reputaţia.

Lege pentru Transnistria

În timp ce noi ne batem cu hidrogenul pe Cheiul Dâmboviţei, Parlamentul de la Chişinău a votat cu o majoritate zdrobitoare "legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului". La rândul său, Vladimir Voronin a promulgat textul legii.

Politicienii de la Chişinău, de toate orientările, încearcă şi pe această cale să reglementeze conflictul cu Tiraspolul. Transnistria devine "unitate teritorială autonomă specială". Legea prevede că "judecătoriile, organele procuraturii şi Direcţia Afacerilor Interne din Transnistria constituie părţi componente ale sistemului juridic unic al Republicii Moldova şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia întregii ţări. Transnistria are simboluri proprii, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale din Transnistria sunt limba moldovenească, în baza grafiei latine, limbile ucraineană şi rusă. Transnistria are dreptul să stabilească şi să întreţină, în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova, relaţii externe în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi umanitar", se arată în textul documentului. Legea prevede explicit democratizarea şi demilitarizarea Transnistriei, care va fi condusă de un Consiliu Suprem, ales prin vot liber.

Evident, Igor Smirnov a respins legea lui Vladimir Voronin.

Germenii conflictului dintre Chişinău şi Tiraspol au apărut încă de la sfârşitul anului 1989. Autoproclamarea Transnistriei ca stat este o diversiune imperială, susţinută atunic şi de Ucraina. Kremlinul nu accepta ca Basarabia să devină independentă, aşa cum decretase Guvernul condus de Mircea Druc. Mai întâi, s-a regizat revolta găgăuzilor. Mircea Druc a fost înlăturat în mai 1991, la cererea Moscovei şi cu acordul lui Mircea Snegur. A urmat războiul din 1992, care s-a sfârşit cu un mare număr de morţi şi cu zeci de mii de români refugiaţi din Transnistria. Preşedintele Petru Lucinski nu a reuşit să pună capăt diferendului.

Iurie Roşca a acuzat de mai multe ori că OSCE face jocul Rusiei pe Nistru.

Vladimir Putin a vrut să impună Chişinăului cunoscutul "plan Kozak", prin care Transnistria devenea subiect de drept internaţional şi primea dreptul la secesiune. La presiunea Statelor Unite şi a Uniunii Europene, Vladimir Voronin refuză să semneze "planul Kozak" în 2003. Vizita la Chişinău a lui Vladimir Putin a fost anulată. Relaţiile cu Federaţia Rusă devin tot mai tensionate. Stanislav Belkovski, un alt consilier de la Kremlin, a venit la Bucureşti şi a propus un alt plan care prevedea unirea Basarabiei cu România, Transnistria urmând să devină independentă sau să se alipească la Rusia sau la Ucraina. Preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko a propus şi el un plan de federalizare, pe care Chişinăul nu l-a acceptat. Nu vi se pare că prea mulţi binevoitori au apărut la Nistru?

Noua politică externă, promovată de Traian Băsescu, face posibilă implicarea Ucrainei şi a României în pacificarea zonei. Uniunea Europeană va oferi fonduri pentru paza frontierei dintre Transnistria şi Ucraina, unde se practică traficul de arme, de droguri, de copii şi de femei din tot spaţiul ex-sovietic.

Serghei Ivanov ţine degetul pe trăgaci

Acţiunile românilor din Basarabia isterizează tot mai mult Moscova. În timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative, dar şi în campania pentru primăria din Chişinău, Moscova a trimis "observatori independenţi" în Basarabia. Pentru că şi-au depăşit mandatul, au cam fost arestaţi. O premieră absolută pentru relaţiile dintre Chişinău şi Kremlin. Un militar rus de la Vadul lui Vodă a deschis focul asupra unei americance, care a fotografiat "zona de pacificare". A urmat alt scandal. Prin urmare, Vladimir Voronin nu mai vrea să fie glugă de coceni în Republica Molotov. Iar ruşii nu-l lasă să meargă măcar în satul în care s-a născut. Igor Smirnov, un alt "alogen" tocmai din Kamceatka, anunţă că va uni Transnistria cu Ucraina, dacă Rusia rămâne prea departe. Dar Rusia nu vrea să rămână prea departe în jocul de-a strategia. Serghei Ivanov, ministrul Apărării din Federaţia Rusă, a declarat că "pacificatorii ruşi se află pe Nistru în baza mandatului primit de la două state – Moldova şi Transnistria". Prin urmare, pentru comandantul armatei de la Moscova, Transnistria este deja un stat. Înaltul oficial rus a mai adăugat că militarii Kremlinului nu vor pleca din Transnistria fiindcă trebuie să păzească arsenalul armatei. Aceasta este reacţia Moscovei la tendinţele Chişinăului de a se îndrepta spre Uniunea Europeană. După cum am mai spus, Parlamentul de la Chişinău votase cu o majoritate zdrobitoare "legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului". La rândul său, Vladimir Voronin a promulgat textul legii pe data de 28 iulie. Iată că lucrurile se leagă.

Departamentul de Stat american a felicitat Rusia pentru retragerea trupelor din Georgia şi i-a cerut să procedeze la fel şi în Transnistria. Mesajul Casei Albe a fost transmis chiar de către William Berns, noul ambasador al Statelor Unite la Moscova. Iată că insistenţele "alogenului" Traian Băsescu au şi ele importanţa lor. Ministrul Mihai Răzvan Ungureanu a discutat deja cu doamna Condoleezza Rice despre organizarea unei conferinţe pe tema internaţionalizării Mării Negre. Şi atunci, oare să fie întâmplător atacul lui Adrian Severin spre cârmaciul cel şugubăţ?...

Viorel Patrichi

|

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!