Pr. Liviu Brânzaş

Repere biografice

• Se naşte la 16 decembrie 1930, în comuna Şumugiu, judeţul Bihor, al treilea dintre cei patru copii (Virgil, Sabina, Liviu şi Cornelia) ai familiei Ioan şi Ecaterina Brânzaş.
• Urmează cursurile liceului "Samuil Vulcan" din Beiuş.
• În 15 noiembrie 1951 este arestat pentru activitate anticomunistă în cadrul Frăţiilor de Cruce, după ce fusese ascuns în satele din munţi timp de doi ani.
• Ca urmare a unui simulacru de proces, este condamnat la 25 de ani muncă silnică "pentru uneltire contra ordinii sociale", la fel ca şi fratele său Virgil. În închisoare erau tatăl, Ioan Brânzaş şi cei doi fii: Virgil şi Liviu, asemenea altor familii creştine de români, găsiţi "culpabili" de autorităţile comuniste proaspăt instalate cu ajutorul tancurilor sovietice, că şi au păstrat credinţa puternică în Dumnezeu şi au dorit libertatea naţiunii lor.
• Execută 13 ani în închisorile comuniste de la Oradea, Jilava, mina de plumb Cavnic, Gherla şi Aiud.
• Participă la marea grevă a foamei de la Aiud, în urma căreia peste 100 de deţinuţi legionari, printre care se numără şi Liviu Brânzaş, sunt trimişi disciplinar la Gherla, în Zarcă, iar peste un an sunt readuşi la Aiud. Aici, are fericitul privilegiu de a sta câteva luni, în aceeaşi celulă cu remarcabilul teolog Dumitru Stăniloae, cu care a păstrat legătura şi după eliberarea din închisoare. Întâlnirea cu Părintele Stăniloae – caz valabil şi pentru alţi preoţi de marcă pe care Liviu Brânzaş i-a cunoscut de-a lungul detenţiei – i-a adus enorme bucurii duhovniceşti, îndrumându-l în duhul Ortodoxiei.
• În 1964 este eliberat odată cu toţi deţinuţii politici, însă din Zarca Aiudului.
• În 1968 este admis pe primul loc al Institutului Teologic din Sibiu, hirotonit preot după primul an de studii (1969), fiind deja căsătorit şi având o fiică, Liana Brânzaş.
• Timp de 22 de ani este preot-paroh în parohiile: Iacobeni, Tureni şi Suceagu. Refuză să se supună interdicţiei de a face catehizarea copiilor, întrucât a considerat dimensiunea creştină a educaţiei ca o dimensiune fundamentală şi definitorie a neamului românesc.
• De la primul congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR), devine duhovnic al Congreselor AFDPR. Înzestrat cu un verb percutant şi având calitatea atât de absentă astăzi din spaţiul laic şi religios, deopotrivă de a "pune degetul pe rană", cuvântările sale rostite au fost considerate pe bună dreptate "Documente ale Congresului".
• A desfăşurat o fecundă activitate publicistică în care a pledat consecvent pentru convingerile sale. A fost o conştiinţă civică exemplară, care s-a făcut remarcată prin atitudinea sa principială, prin poziţia sa corectă, de foarte multe ori în contrapunct cu duplicitatea clerului şi a societăţii civile. A fost o autoritate morală indiscutabilă chiar şi pentru cei care nu îl preţuiau.
• În vara anului 1996, cu doi ani înaintea dispariţiei sale, face un pelerinaj duhovnicesc la Sf. Munte Athos, împlinind o mai veche dorinţă de a reveni la centrul monahismului cenobitic şi la izvorul isihasmului.
• Trece la Domnul pe 3 septembrie 1998, la numai cinci luni după moartea fratelui său, Virgil.
• Postum apar volumul Martor într-un proces moral (Editura Brad, 2000), ce reuneşte o bună parte din textele sale publicate în diverse reviste şi ziare, precum şi câteva din cuvântările rostite la Congresele AFDPR şi Raza din catacombă (Editura Scara, 2001), un admirabil jurnal din detenţie ce dă măsura harului său duhovnicesc şi a talentului literar, dincolo de mărturiile absolut necesare istoriografiei problemei universului concentraţionar.

|

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!