Opriţi prigoana românilor timoceni!

Acolo unde râul Timoc se varsă în Dunăre, pe malul românesc al fluviului, se află satele mehedinţene Gruia si Bristol. Pe malul celălalt sunt satele timocene locuite de o populaţie compactă românească, avanposturi ale Văii Timocului. În triunghiul de ape Dunăre, Morava, Timoc, iar spre sud către Nis, trăieşte un grup compact în centru şi mai dispersat pe ariile laterale, de câteva sute de mii de români: denumiţi de popoarele slave din Balcani cu etnonimul medieval de "vlah" uzitat de alogeni pentru desemnarea populaţiilor latinogene (vlah-valah-olah).

Blocul românesc, atestat în perioada postaureliană şi anteslavă între Morava si Lom, pe o platformă muntoasă strâns legată de culmile Carpaţilor, acoperea odinioară aproape jumătate din Principatul Serbiei. El trimitea prelungiri înguste pe dreapta Dunării, spre Apus până la Belgrad pe de o parte, dar şi spre Răsărit, până la mare. Spre Miazăzi, el se întindea de-a lungul Moravei până la Nis, Pirod şi Bercovita, unde se prindeau legături cu grupe mai răzleţe din jurul Sofiei şi cele din munţii Balcani iar dincolo de Morava, cu grupele din regiunea Kopaonik si Kosovo.

"Vlahii" vieţuiesc în 328 sate şi 20 de oraşe de-a lungul Văii Dunării, de la Veliko Gradiste, până la vărsarea râului Timoc, pe Valea Moravei, cu precădere la Vest de Velika Morava şi pe arie extinsă în Homolje şi Craina. Marea majoritate de români timoceni se regăseşte în zona rurală, prezenţa lor la oraşe fiind mai redusă.

Bruscată permanent, "vlahia" din Serbia se află într-o neobosită luptă cu timpul, care nu iartă, nivelează şi estompează evidenţa existenţei unei lumi româneşti aparte. O lume care, ca oricare alta, are propria sa poveste, un univers fascinant de datini, obiceiuri, tradiţii, credinţe şi rituri străbune din vremuri străvechi, care de-a lungul timpului a fost vârful de lance al unei comunităţi dârze, aproape impasibilă la atentatele produse sistematic asupra identităţii ei culturale de populaţia asimilatoare majoritară.

Astăzi, chiar dacă nu înţeleg nimic din liturghia oficiată în limba slavonă de un preot sârb şi, chiar atunci când copiii lor sunt obligaţi să urmeze un an pregătitor de limba sârbă dacă vor să fie acceptaţi la scoală, o scoală în care învaţă că "vlahii, sunt o comunitate fără istorie şi identitate precisă", timocenii îşi afirmă cu disperare românismul, negat cu înverşunare de instituţiile statului naţional sârb.

După ce, în anul 1919, românii din Timoc, dintr-o tresărire de speranţă, au cerut ajutorul României Mari, recensământul din 1921 din Serbia nu mai înregistrează nici un român, ci "o noua etnie" - vlahă în număr de 142.773 persoane. În 1946 timocenii îşi revendică din nou dreptul la românism, atrăgând asupra lor o prigoană fără precedent, fiind "lămuriţi" cu forţa că vorbesc orice altă limbă, numai româna nu. Statisticile din 1953 mai consemnau doar 36.728 vlahi şi 198.728 sârbi cu limba maternă vlaha! Conform cifrelor oficiale din 2002 în Valea Timocului mai vieţuiesc doar 40.000 vlahi şi 5000 români, plus încă 30.000 români în Voivodina.

În realitate, potrivit estimărilor organismelor internaţionale ce monitorizează politicile în domeniul protecţiei minorităţilor aplicate în ţările ce aspiră la statutul de membru UE, în Serbia-Muntenegru trăiesc aproape un milion de români.

De câte ori românii/vlahii din Timoc, prin organizaţiile lor reprezentative, au solicitat în conformitate cu normele europene, recunoaşterea statutului de minoritate etnică, autorităţile sârbe i-au acuzat, în mod incitator, că încearcă sub influenţa României, să destabilizeze regiunea pentru a-şi proclama autonomia pe criterii etnice.

Aşa s-a ajuns ca în declaraţiile din luna februarie 2005, primarul comunei Bor, Dragan Velikovic, să ceară, în mod iresponsabil, intervenţia trupelor jandarmeriei în Valea Timocului, deoarece "grupări ultranaţionaliste proromâneşti urmăresc distrugerea statului sârb, aşa cum s-a întamplat anterior în Kosovo". În fapt, "acţiunea de destabilizare", invocată în declaraţiile războinice ale primarului din Bor, era reprezentată de construirea unei bisericuţe ortodoxe, într-o lume sârbă ortodoxă, unde să asculte liturghia în limba lor. Asta da crima de lez-maiestate!

Ştie oare dl. Velikovic că şi pe vremea lui Slobodan Milosevic se instruiau trupe poliţieneşti pentru a fi pregătite să reprime orice încercare a minorităţilor de a obţine minime drepturi? Iar dacă un reprezentant al autorităţii publice îşi permite asemenea consideraţii, la ce să ne aşteptăm din partea radicalilor sârbi (a căror ură etnică şi religioasă nu are limite, de vreme ce şi-au inscripţionat mesajele xenofobe chiar şi pe zidurile bisericilor), încurajaţi astfel să-şi manifeste ostilitatea faţă de minorităţi?

Cu toate protestele comunităţii europene faţă de comportamentul incitator al Belgradului în raport cu românii timoceni, autorităţile sârbe continuă cu sârg provocările naţionalist-extremiste.

Astfel, sâmbătă, 21 mai 2005 poliţia i-a împiedicat pe cei aproape 50 de români, care se îndreptau spre ruinele mânăstirii Koroglos de lângă Negotin, să cinstească memoria românilor şi a sârbilor căzuţi în urmă cu peste 600 de ani la Rovine. În ziua următoare, trei judecători l-au inculpat pe Dusan Parvulovic (secretarul Federaţiei Românilor din Serbia), care a "îndrăznit" să organizeze un parastas dovedit a fi "incitare la separatism etnic".

Serbia, semnatară a Convenţiei-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (adoptată la Strasbourg de Consiliul Europei în data de 1 februarie 1995), cu lege a minorităţilor în vigoare din anul 2002, care în art.12 stipulează expres "dreptul inalienabil al individului şi al colectivităţii la expresia, prezervarea, cultivarea şi promovarea moştenirilor specifice, naţionale, etnice, culturale, religioase şi lingvistice, şi exprimarea lor publică, ca parte a tradiţiilor minorităţilor naţionale şi ale membrilor săi", îşi încalcă flagrant propriile legi şi angajamente, sfidând, ca şi în cazul Kosovo, comunitatea internaţionala şi valorile fundamentale ale democraţiilor occidentale.

Glasul disperării "nerecunoscuţilor români din Valea Timocului" a răzbătut însă la forurile europene prin intermediul europarlamentarului moldovean Vlad Cubreacov (iniţiatorul moţiunii "Românii timoceni"), el însuşi reprezentant al altor nerecunoscuţi români.

Pr. Prof. Radu Ilaş

|

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!