Jocul riscant al unui istoric "neo-comunist"

Cristian Vasile este un tânar cercetator, angajat al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucuresti, care în ultimii doi ani "a avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasa", ca sa folosim termenii unui articoli din Cotidianul dedicat patriarhului Iustin Moisescu. Cunoscut înainte pentru studiile sale controversate referitoare la viata religioasa din România din perioada comunista si pentru colaborarea la revista "22", Cristian Vasile a devenit unul dintre actorii importanti ai "Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din România" (prima "Comisie Tismaneanu"), în prezent ocupând functia de secretar al "Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din România" (a doua "Comisie Tismaneanu").

Ca membru al primei comisii Cristian Vasile a fost unul din semnatarii capitolului dedicat Cultelor din cunoscutul raport care urmeaza sa fie în cele din urma publicat la Editura Humanitas. Asa cum a aratat într-un articol din "Ziua", din 14 martie 2007, cunoscutul publicist Dan Ciachir, pasajele subscrise de Cristian Vasile sunt lesne recognoscibile deoarece domnia sa nu face altceva decât sa preia în raport paragrafe întregi din propria carte intitulata "Biserica Ortodoxa Româna în primul deceniu comunist" publicata în 2005.

Dupa cum se stie, chiar în perioada activitatii "Comisiei Tismaneanu I", s-a facut caz de necesitatea imperioasa a accesului nemijlocit la documente din Arhivele SRI sau din Arhivele Nationale. În mod firesc s-a pus întrebarea ce au studiat în plus acesti istorici daca în capitolul dedicat cultelor din Raport o proportie foarte mare este tributara lucrarii mai vechi a d-lui Cristian Vasile, informatiile noi putându-se numara pe degetele de la o mâna. În acest caz, autorul capitolului a invocat numarul redus de pagini pe care l-a avut la dispozitie, dar acest lucru nu explica totusi de ce multe pagini din capitolul dedicat Cultelor nu sunt decât preluari fragmentare, adesea fara logica, din cartea amintita.

Patriarhia Româna a initiat elaborarea unui document cu caracter intern care sa analizeze continutul capitolului dedicat cultelor din raportul Tismaneanu. A rezultat un document de nu mai putin 53 de pagini în care expertii desemnati au aratat deopotriva greselile de informare si utilizarea în mod tendentios a documentelor istorice. Miza ideologica a capitolului nu este alta decât atacul la persoana raposatului patriarh Teoctist care este scos, nici mai mult, nici mai putin, decât ca principalul vinovat de toate nenorocirile în viata religioasa din România din 1945 pâna astazi. În acest scop, numeroase date extrem de importante au fost omise, elemente obscure au fost scoase în relief si s-a interpretat în mod tendentios documente cum ar fi, spre exemplu, memoriile cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu. Concluzia acestui "contra-raport" este ca avem de-a face nu cu o opera stiintifica onesta, ci cu un produs ideologic. Asemenea abordari erau curente înainte de 1989, când lucrarile si manualele de istorie contemporana româneasca exagerau în mod grosolan rolul jucat de partidul comunist în viata societatii românesti si minimizau cu buna stiinta rolul jucat de partidele istorice, de diversele categorii sociale si grupari religioase. Asemanarea de metoda dintre studiul lui Cristian Vasile si operele istoricilor comunisti ar putea sugera un posibil caracter "neo-comunist" al gândirii acestui tânar istoric.

Cum am spus, sunt foarte putine elemente de noutate în capitolul amintit, rezultate nemijlocit din cercetarea comisiei. Unul dintre acestea este pretinsa colaborare cu Securitatea a Patriarhului Justin Moisescu, afirmatiile cuprinse în raport fiind reiterate zilele acestea într-un articol din Cotidianul.

O prima chestiune care trebuie spusa este de ordin istoric, anume presupusa legatura între "colaborationsimul" lui Justin Moisescu si accederea lui în scaunul patriarhal. Este vorba de "ascensiunea sa spectaculoasa" din postul de profesor la Institutul Teologic din Bucuresti la treapta de Arhiepiscop al Sibiului. Nu vedem ce este spectaculos aici deoarce, si înainte de 1944, si în perioada comunista, si dupa 1990, au existat astfel de cazuri. Amintim aici în ordine: numele lui Irineu Mihalcescu, Nicolae Mladin si Laurentiu Streza. Apoi, se sugereaza faptul ca Justin Moisescu ar fi fost santajabil în virtutea legaturilor sale trecute cu Miscarea Legionara. Or, Justin Moisescu se numara printre teologii cel mai putin implicati în activitatea Miscarii Legionare. Iata doar câteva elemente care pun în discutie inferentele lui Cristian Vasile, care nu au nici o dovada palpabila ca ascensiunea lui Justin Moisescu în scaunul de la Sibiu se datoreaza conditiei sale de informator. Lucrul acesta nu era câtusi de putin o conditie pentru a accede în trepte episcopale, Cristian Vasile nefacând altceva decât sa sugereze în mod abuziv ca toti ierarhii din perioada comunista au ajuns în functii în urma colaborarii cu Securitatea.

Lucrurile sunt mult mai simple. Conform Legii cultelor din 1948, orice persoana cu functii de conducere a oricarui cult din România depunea un juramânt prin care era datoare sa nu întreprinda nimic împotriva ordinii democratice si mai mult decât atât sa aiba grija ca nici unul din subordonatii sai sa nu participe la actiuni îndreptate împotriva ordinei comuniste. Daca acest juramânt ar fi considerat o infractiune, toti sefii religiosi care au activat înainte de 1989, de la toate cultele, ar trebui sa fie inculpati.Printre altele Cristian Vasile s-a plâns ca a putut doar citi dosarul de la SRI fara a avea voie sa faca însemnari sau copii dupa el. Dumnealui nu stie ca nu este vorba de un abuz al SRI, ci de respectarea întru totul a "Legii de organizare si de functionare a Serviciului Român de Informatii".

Dupa cum se stie, au existat numeroase dispute privind accesul publicului larg – între care se înscriu si istoricii – la documentele din arhiva fostei Securitati. Conform "Legii privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica", publicata în Monitorul Oficial din 9 decembrie 1999, singura institutie abilitata sa faca deconspirari conform unor proceduri foarte precise si sa puna la dispozitia cercetatorilor acreditati date si informatii la activitatea Securitatii este CNSAS. CNSAS solicita date si informatii de la SRI pe baza unor proceduri clare, astfel încât sa se evite publicarea unor date care sa vizeze siguranta nationala. În art. 20 se spun urmatoarele:

Alin 1. "Colegiul Consiliului primeste în gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de prezenta Lege, detinute de organele de Scuritate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala. (...)

Alin 3. Serviciul Român de Informatii, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii Nationale, Arhivele Nationale si oricare alta institutie publica sau privata, precum si persoanele fizice, care detin asemenea documente, sunt obligate sa asigure acest drept de acces si sa le predea de îndata Colegiului Consiliului. (...)

Alin 6. Stabilirea în concret a dosarelor care privesc siguranta nationala prevazute la alin. 1 se va face de comun acord de Consiliu împreuna cu institutiile detinatoare. În caz de divergenta, hotarârea va fi adoptata de Consiliul Suprem de Aparare a tarii."

Prin urmare, CNSAS este singura institutie abilitata sa solicite date referitoare la persoane care au colaborat cu Securitatea ca politie politica si sa le faca publice. În acest caz, conform art. 6 din Legea 187 spune foarte clar: "Dispozitiile articolului 45, alin. 2, din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Român de Informatii precum si ale art. 20, alin. 2 si ale art. 22 cu referire la anexa nr. 6 din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996 nu sunt aplicabile dosarelor la care se refera art. 1 si datelor solicitate în temeiul art. 2 din prezenta Lege (187), care nu pot fi considerate ca privesc siguranta nationala a României".

Cristian Vasile, ca sa fie în perfecta legalitate, trebuia sa solicite CNSAS date si informatii referitoare la persoana fostului patriarh Justin Moisescu, deoarece doar CNSAS pe baza art. 6 putea sa provoace declasificarea eventualului dosar pastrat în arhiva SRI. Nu putea sa faca acest lucru în calitate de petitionar îndreptatit, deoarece CNSAS poate sa faca deconspirari numai referitor la persoane care ocupa sau candideaza la o demnitate sau functie în prezent, nefacând asemenea deconspirari pentru persoane decedate. Singura optiune pentru a avea acces la date despre patriarhul Justin Moisescu era în calitate de cercetator acreditat conform Legii 187. Numai daca dosarul lui Justin Moiesescu se afla în arhiva CNSAS si era dat spre cercetare, Cristian Vasile putea sa publice date din cuprinsul lui. Situatia, asa cum o prezinta domnia sa, este mai grava si îl face pasibil de încalcarea mai multor legi.

Dosarul Justin Moisescu, daca exista în Arhiva SRI, este clasificat si poate fi consultat numai în conditiile prevazute în Legea 14 din 24 februarie 1992 care, în art. 45, spune: "Documentele interne de orice fel ale serviciului român de informatii au carcater de secret de stat, se pastreaza în arhiva sa proprie si nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului în conditiile Legii. Documentele, date si informatiile SRI pot deveni publice numai de trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare. SRI preia spre conservare si spre folosinta fondurile de arhiva ce privesc siguranta nationala ale fostelor organe de informatii cu competenta pe teritoriul României. Fondurile de arhiva ale fostului depratament ale Securitatii Statului, ce privesc siguranta nationala nu pot deveni publice decât dupa trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei Legi."

În Legea nr. 182 din aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate, la art. 28 se spun urmatoarele:

Alin 1. "Accesul al informatii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizatii scrise eliberate de conducatorul persoanei juridice care detine astfel de informatii dupa o notificare prealabila la Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat

Alin. 2. Autorizatia se elibereaza pe niveluri de secretizare prevazute la art. 15, lit. f, în urma verificarilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauza asupra acesteia. Persoanele juridice, cu exceptia celor prevazute la art. 25, alin. 2 si 3, notifica Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat eliberarea autorizatiei de acces."

Cu alte cuvinte, Cristian Vasile, pentru a vedea dosarul lui Justin Mosescu la SRI trebuia sa obtina o asemenea autorizatie, iar documentarea trebuia sa aiba exclusiv un caracter intern, informatiile aflate nefiind destinate publicarii decât dupa 40 de ani, conform Legii. Dezvaluirea de Cristian Vasile a datelor publicate în Raport si în ziarul Cotidianul îl face pasibil sa intre sub incidenta art. 169 din Codul Penal al României.

Iata câteva chestiuni la care d-l Cristian Vasile ar trebui sa dea un raspuns.

Vladimir Christian

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!