Alexandru Mironescu (1903-1973)

Motto: "Generaţiile dinaintea noastră [...] parcă au ştiut să ducă mai bine barca şi, mai tîrziu, au ştiut să avizeze la soluţiile, omeneşte vorbind, cele mai realiste, mai onorabile. Noi ne-am descumpănit, pierzînd pînă şi simţul conservării. [...] Nu putem izbuti imitînd, maimuţărind Occidentul, chiar dacă investim operaţia cu atribute superioare. Pe linia aceasta nu vom face decât lucruri de mîna a doua. [...] Rădăcinile şi izvorul unei expresii autentice, originale, puternice, majore, universale se află numai în configuraţia noastră creştină, în fructificarea acestei dimensiuni a Omului din noi. [...] Nu există cultură decît înlăuntrul unei viziuni religioase a lumii". (Alexandru Mironescu)

Repere biografice

1903: Se naşte la Tecuci, în 10 iulie, Alexandru, primul dintre cei patru fii ai colonelului Victor Mironescu şi ai Elenei Mironescu (n. Budişteanu).

1922-26: Alexandru Mironescu urmează cursurile de Fizică şi Chimie ale Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, obţinînd licenţa, apoi doctoratul în Filosofie.

1926-29: Studii ştiinţifice aprofundate la Paris. În 1929 susţine, la Sorbona, teza Sur l’action des organomagnésiens sur le furfurol et l’éther pyromucidique şi obţine titlul de "Docteur ès Sciences Physiques". Întors în ţară, devine asistent universitar la Catedra de Chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea Bucureşti.

1931: se căsătoreşte, la 15 aprilie, cu Maria Constantin, cu care va avea doi copii: Ileana şi Şerban.

1934: Îi apare studiul Spiritul ştiinţific (ed. a II-a: 1938).

1935: Îi apare romanul Oamenii nimănui, prefaţat de Panait Istrati. Spre sfîrşitul anului, este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Bucureşti.

1939: Îi apare romanul Destrămare (menţionat de G. Călinescu, doi ani mai tîrziu, în Istoria literaturii române...). Colaborează la Revista Fundaţiilor Regale.

1941-42: Conferinţe pe teme filosofice la Radio Bucureşti şi Fundaţia Culturală "Regele Carol".

1943: Participă, alături de Sandu Tudor, Paul Sterian, Benedict Ghiuş ş. a., la întrunirea spirituală organizată la Cernăuţi de Mitropolitul Tit Simedrea (şi considerată astăzi nucleul originar al "Rugului Aprins").

1945: Îi apare studiul Limitele cunoaşterii ştiinţifice.

1946: Îi apare monografia Claude Bernard.

1947: Îi apare eseul filosofic Certitudine şi adevăr.

1948: Cel mai bun prieten al său, poetul Sandu Tudor, se călugăreşte la Mănăstirea Antim, sub numele de Agaton.

1949: Este înlăturat, din motive politice, de la Universitate, devenind simplu profesor de liceu. Ia parte cu regularitate la activităţile grupării spirituale a "Rugului Aprins" şi se retrage adesea la Cernica.

1958-63: Este arestat, la 14 iulie 1958, împreună cu fiul său, cu Sandu Tudor (devenit între timp ieroschimonahul Daniil de la Rarău) şi cu alţi membri ai "Rugului Aprins". Sub acuzaţia de activitate subversivă, este condamnat la 20 de ani de închisoare, din care va face peste 5 ani, fiind eliberat, cu sănătatea zdruncinată, în noiembrie 1963.

1964: Încheie romanul Ziduri între vii şi volumul de meditaţii spirituale Floarea de foc, dar nu va mai putea publica nimic până la moarte.

1966: Încheie şi romanul Serile singurătăţii, iar în perioada următoare îşi va definitiva şi eseul de teologie a istoriei (Kairós), precum şi Poemele filocalice, pe care le considera culminaţia scrisului său (Ştefan Todiraşcu, prieten apropiat, le va însoţi cu cîteva comentarii încă inedite). Continuă să-şi ţină Jurnalul şi să-şi cultive vechile prietenii (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Benedict Ghiuş, Petre Manoliu etc.), dar contractînd şi cîteva noi (Ioan Alexandru, Spiru Vergulescu, Andrei Paleolog ş. a.).

1973: Moare de cancer, la 20 ianuarie. Slujba de înmormîntare a fost ţinută de Părintele Benedict Ghiuş şi a fost urmată de o memorabilă cuvîntare (cf. volumul omagial Alexandru Mironescu. Centenarul naşterii: 1903-2003. Mărturii despre gînditor şi operă adunate şi publicate de Ileana Mironescu Sandu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, pp. 92-93), din care cităm ca încheiere: "Omul de ştiinţă, profesorul fascinant, gînditorul cu vast orizont de cultură, de fineţe, de informaţie, scriitorul consacrat care a fost Al. Mironescu, a fost totodată şi un profund credincios, un credincios practicant şi un mărturisitor puternic – şi întotdeauna substanţial – al credinţei noastre. [...] Al. Mironescu a iubit credinţa autentică, a cunoscut-o, a trăit-o şi a mărturisit-o fără emfază, dimpotrivă, "cu simplitate şi cu normalitate", cum îi plăcea lui să spună, aşa cum vorbim despre lucrurile dragi şi de maximă seriozitate ale vieţii noastre de oameni. [...] Despre toată credinţa aceasta a lui vor mărturisi, la vremea lor, manuscrisele care au rămas de la el".

Repere bibliografice

• Spiritul ştiinţific, Editura Casei Şcoalelor, f. l. sBucureştit, 1934 (ed. a II-a: 1938).
• Oamenii nimănui sroman, cu o prefaţă de Panait Istratit, Bucureşti, f. a. s1935t.
• Destrămare. Roman, Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă "Regele Carol II", Bucureşti, 1939.
• Limitele cunoaşterii ştiinţifice. Contribuţia ştiinţelor experimentale la problema epistemologică, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1945 (reed. în 1992 şi 1994, la Editura Harisma din Bucureşti, ediţie îngrijită de Rodica Galeriu, cu o prefaţă de Părintele Galeriu şi Ion Andrei Dorobanţu).
• Claude Bernard smonografiet, Fundaţia Regele Mihai I, Bucureşti, 1946.
• Certitudine şi adevăr, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, f. a. s1947t (reed. în 1994, la Editura Harisma din Bucureşti, ediţie îngrijită de Rodica Galeriu, cu o prefaţă de Părintele Galeriu şi Ion Andrei Dorobanţu).
• Ziduri între vii. O poveste care nu e un roman, un roman care nu e o poveste, Editura R.A.I., Bucureşti, 1995.
• Serile singurătăţii sromant, cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Editura C.B.C., Bucureşti, 1996.
• Kairós. Eseu despre teologia istoriei, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996.
• Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului Aprins, cu un cuvînt înainte de Virgil Cândea, ediţie îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1998.
• Docendo discitur. Înveţi, învăţînd pe alţii seseurit, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1999.
• Poeme filocalice, cu un cuvînt înainte de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, şi cu un cuvînt editorial de P. S. Nifon Mihăiţă, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, 1999.
• "Întîlnirea cu Părintele Ioan sKulîghint", în vol. Cuviosul Ioan cel Străin (Din arhiva Rugului Aprins), ed. Gh. Vasilescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, pp. 105-114.
• Floarea de foc (Mărturisiri), cu un cuvînt înainte de Mihai Şora, ed. îngrijită de Lis Karian, Editura Elion, Bucureşti, 2001.
• Valea lui Iosafat, cu o prefaţă de Ileana Mironescu, cu "Rîndurile evocatoare" ale lui Mihail Constantineanu şi cu desene de Mircea Mironescu şi Dragoş Morărescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 2001.
• Ruth. Coborâţi la prima? (Teatru), cu o prefaţă de Valeriu Râpeanu, Editura Elion, Bucureşti, 2003.

Notă: N-am reţinut aici lucrările de ştiinţă aplicată, manualele ştiinţifice, broşurile, traducerile sau titlurile din periodice (care sînt destul de numeroase).Au rămas deocamdată nepublicate doar paginile de Jurnal, studiul nedefinitivat Structura atomului. Experienţe şi revelaţii şi – cu cîteva excepţii – paginile de publicistică din perioada interbelică. (R. C.)

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!