Cuvînt la moartea lui Alexandru Mironescu

Biserica noastra stramoseasca tine sa aduca un cald si îndurerat omagiu de rugaciune si de înalta stima pentru Al. Mironescu, la ceasul acesta al plecarii lui dintre noi.

Omul de stiinta, profesorul fascinant, gînditorul cu vast orizont de cultura, de finete, de informatie, scriitorul consacrat carea a fost Al. Mironescu a fost totodata si un profund credincios, un credincios practicant si un marturisitor puternic si întotdeauna substantial al credintei noastre.

Si a fost un paradox al vieti lui ca acest gînditor vesnic atît de independent, atît de nou si de imprevizibil, a tinut dinadins în materie de credinta sa se stie, necontenit, pe cele mai exacte, pe cele mai autentice, pe cele mai riguroase pozitii ale credintei dintotdeauna.

Al. Mironescu a iubit credinta autentica, a cunoscut-o, a trait-o si a marturisit-o fara emfaza, dimpotriva "cu simplitate si cu normalitate" cum îi placea lui sa spuna, asa cum vorbim despre lucrurile dragi si de maxima seriozitate ale vietii noastre de oameni. Nu mai spunem ca Al. Mironescu era si un ecumenist lucid si convins.

Despre toata credinta aceasta a lui vor marturisi, la vremea lor, manuscrisele ramase de la el.

Credinta aceasta îl facea sa spuna ca omul e ca un Dumnezeu, creat în mijlocul lumii, un transfigurator si deschizator de drum, catre Deplina Plenitudine a Vietii.

Credinta lui iarasi îl sfatuia sa faca apel la serviciile Bisericii, de-atîtea ori în viata lui si mai ales de-a lungul cancerului acesta cumplit, suferinta care s-a încheiat totusi atît de lin.

Si tot credinta lui de asemenea era aceea care dadea cuvintelor lui din ultimul timp aceste acente de Socrate crestin cînd spunea: "Cînd va veni sfîrsitul, eu nu voi disparea. Voi avea alte relatii cu voi, cu copiii, cu lucrurile acestea, cu oamenii, dar nu voi disparea, voi dainui".

Pentru el, ca pentru toti crestinii, moartea nu e o stingere în nefinta, moartea e o nastere pentru o alta ordine de existenta, pentru viata în toata pelnitudinea ei, unde dreptii stralucesc ca soarele, dupa cuvîntul Mîntuitorului.

Din aceasta perspectiva, în numele Sfintei noastre Biserici, rugam pe tatal nostru sa dea putere familiei sa faca fata crestineste unui ceas greu.

Personal, multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a fost dat sa cunosc în viata mea un om de o esenta atît de rara pe suprafata pamîntului ca el!

Cei ce l-am pretuit sa ne rugam pentru el, Dumnezeu sa îl ierte si sa-l odihneasca în lumea dreptilor.

Arhim. Benedict Ghius

2 ianuarie 1973

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!