Secuii lui Basescu

Era absolut clar ca presedintele Basescu nu putea sta linistit o vara întrega. Declaratiile sale de la Covasna au ridicat din nou în aer clasa politica româneasca. El este criticat acum pentru ca a spus ca micii etnici maghiari ar trebui sa învete limba româna ca pe o limba straina. Ce-i drept, nimeni nu pare sa fi înteles ce a vrut sa zica seful statului, dar politicienii din partidele fostului asa-numit "patrulater negru" si-au amintit de alianta din perioada referendumului din mai si au sarit din nou la gulerul prezidential, amenintând cu o noua suspendare, pe motiv de - evident - încalcare a Constitutiei. În plus, PRM, PSD, PC si PNL îl acuza pe Traian Basescu ca actiunea sa, pe care o considera "negândita", sau chiar de-a dreptul "prosteasca", are motivatie electorala. Foarte posibil, dar poate ca nu este totusi singura motivatie. Si poate ca naduful comun al aliatilor învinsi la referendum se poate explica mai ales prin aceea ca simt în actiunea Cotrocenilor o lovitura de revansa pentru suspendarea din aprilie. Practic, aceasta "simpla" declaratie aplica un soc puternic guvernului, punând în opozitie PNL si UDMR. Liberalii, acuzati deja ca au facut jocul Ungariei în privinta Fundatiei "Gojdu" si ca îi tin pe unguri la guvernare, preferându-i PD-stilor, nu puteau scapa ocazia de a se alatura aliatilor mai "nationalisti" din campania referendumului, încercând sa recupereze punctele scapate presedintelui în gunoiul de la Glina. Asta însa îi opune UDMR, care, paradoxal, nu poate sa nu sprijine pozitia lui Traian Basescu, chiar daca liderii formatiunii i-au reprosat ironic acestuia ca "a descoperit apa minerala", sau ca negociaza în secret cu reprezentantii Uniunii Civice Maghiare. Ei nu pot însa exprima – asa cum a facut Dan Voiculescu - temerea ca Basescu urmareste sa se razbune pe UDMR pentru "tradarea" de la referendum si sa formeze un alt partid maghiar, concurent, pentru ca UDMR sa nu mai intre în Parlament (deja disensiunile între partida lui Marko Bela si cea a lui Laszlo Tokes sunt de notorietate si s-au confirmat si prin negocierile esuate de la Târgu Mures). Astfel, la vot, comunitatea maghiara ar fi rupta între cele doua partide, care risca, ambele, sa ramâna în afara Parlamentului, ceea ce ar face ca ungurii sa fie reprezentati în forul legislativ doar în grupul minoritatilor nationale. Situatia implica însa puternice riscuri, pentru ca, neputând sa se exprime în Parlament, prin mijloace politice, democratice, comunitatea maghiara ar putea cadea sub influenta extremistilor, apelând la mijloace de exprimare "neconventionale". Poate însa ca Traian Basescu, dorind sa scoata comunitatea maghiara de sub influenta actualilor ei lideri, urmareste sa înlocuiasca aceasta influenta printr-o relatie personala a maghiarimii cu presedintele – sa nu trecem prea repede peste imaginea lui Traian Basescu cald salutat de secui.

Ar fi un pariu interesant: daca partidele maghiare nu intra în Parlament la alegerile din 2008 si Basescu mai obtine un mandat la Cotroceni, comunitatea maghiara ar putea fi reprezentata pe plan politic în principal datorita unei eventuale relatii personale cu presedintele. Daca asa vor evolua lucrurile, ce se va întâmpla însa dupa ce Traian Basescu va parasi functia? Va reusi el între timp sa produca dizolvarea conceptului de partid organizat pe criterii etnice, suficient de mult încât sa vedem disparând UDMR si pe politicienii maghiari împartiti pe la partidele "românesti", în functie de orientarea doctrinara a fiecaruia? Cred ca ar fi un rezultat dezirabil, chiar daca motivatia demersului prezidential este, asa cum adversarii sai politici afirma, una strict electorala.

Si aici putem sa ne întrebam asupra unei alte posibile motivatii a actiunii Cotrocenilor. Este drept ca, prin actualele declaratii, Traian Basescu da o noua lovitura de imagine. Din nou se vorbeste despre el si despre ceea ce a spus. Desigur, totul poate ramâne la acest nivel, caci, în buna traditie a politicii românesti postdecembriste, a declara nu înseamna si ca vei face ceva din ceea ce ai promis, cu atât mai mult cu cât învatamântul nu intra în responsabilitatea presedintiei, ci a guvernului - nu Basescu are puterea sa puna în practica modul în care copiii de etnie ungara vor învata limba româna.

Dar daca Basescu, pe lânga inevitabila motivatie electorala, are si o alta, mai profunda? Daca vede, în aceasta privinta, lucrurile mai clar decât altii? Pentru prima data – zic eu – un om politic român pare sa-si dea seama ca ar fi bine sa actionezi astfel încât sa nu transformi maghiarimea din România într-un bloc monolit. Poate nu întâmplator el a deschis dialogul cu secuii. Obisnuim sa-i vedem pe secui ca fiind unguri, uitând ca, pâna la cucerirea austriaca, lunga lor traditie de lupta pentru autonomie s-a manifestat nu împotriva românilor, ci împotriva regilor Ungariei si – mai târziu – a principilor unguri ai Transilvaniei. Desi, evident, ei se simt mult mai apropiati de unguri decât de români (si las aici la o parte exceptiile istorice ale colaborarii lor cu unii domni moldoveni sau munteni – vezi Mihai Viteazul), este o întrebare daca, în conditiile unei ipotetice (si nedorite de noi) alipiri a Transilvaniei la Ungaria, secuii nu ar milita la fel de ardent pentru autonomia lor. Eu cred ca Basescu a înteles un lucru care scapa majoritatii politicienilor români: daca vrei ca maghiarii sa nu încerce sa plece, luând cu ei si teritoriul în care locuiesc, trebuie sa-i atragi, nu sa-i îndepartezi. Sa-i acuzi permament de separatism si sa-i lasi cu drumurile pline de gropi, nu reprezinta, în opinia mea, o modalitate de a-i face loiali României. Trebuie ajuns la o întelegere, care sa nu însemne neaparat autoguvernare si poate ca asa vom reusi sa salvam si comunitatea româneasca din Har-Cov, ajunsa sa fie discriminata în propria tara.

Atunci când le reprosam ungurilor ca nu învata limba româna, haide sa ne aducem aminte de Basarabia si Bucovina rusificate fortat. De ce sa-i obligam sa ne învete limba, nu ar fi mai bine sa-i atragem, aratându-le avantajele? Si daca ei chiar refuza sa o învete, foarte bine, vor fi primii care vor avea de suferit. Ar trebui sa fie primii interesati sa învete limba româna. Li se mai reproseaza si ca, orice am face pentru ei si oricâte drepturi le-am da, ei tot de Ungaria vor dori sa apartina. Dar, sa nu fim ipocriti, si sa ne întrebam daca nu este normal de fapt sa fie asa. Oare daca unei ipotetice comunitati de români din Samarkand i s-ar propune ca de mâine orasul în care ei ar reprezenta o infima minoritate sa devina parte a României, nu ar accepta bucuroasa? Întotdeauna maghiarii din România vor fi mai bucurosi sa apartina de Ungaria, dar nu le putem imputa asta. Important este ca prin atitudinea sa, statul român sa nu le accentueze acest deziderat, îndemnându-i sa devina neloiali si sa treaca de la visare la actiune. A fi loial cuiva nu înseamna întotdeauna ca îl iubesti: uneori este chiar dimpotriva.

Basescu nu a spus degeaba ca a refuza integrarea maghiarilor în societate înseamna antiromânism, pentru ca astfel nu faci altceva decât sa le accentuezi dorinta de a se desprinde de România. Am auzit reluându-se cu aceasta ocazie nenumarate vechi prostii. Doua dintre ele revin cu asiduitate. În primul rând se face o comparatie total nefericita între situatia maghiarilor din Transilvania si cea a imigrantilor care sosesc în statele vest-europene (maghrebieni, kurzi, turci etc.) sau a mexicanilor, etc. care invadeaza SUA. Sa ne lamurim: una este sa vii ca algerian în Franta, sau ca mexican în Statele Unite – este normal sa te adaptezi (inclusiv lingvistic) realitatii de cultura si civilizatie în care sosesti si în care doresti sa te integrezi, si cu totul altceva înseamna sa reprezinti o comunitate care (ca si cea germana, din pacate aproape disparuta) traieste aici de sute de ani si a avut un rol important în evolutia civilizationala a acestei parti de actuala Românie. Situatia nu este comparabila. Al doilea cliseu (legat de primul) spune: daca nu le convine (maghiarilor) situatia, sa plece! Zau? Asta sa le spunem si românilor din Bucovina si sudul Basarabiei? Daca tot vrem sa gasim termeni de comparatie pentru situatia din Transilvania, hai sa ne uitam mai bine la rasarit: ar fi normal ca palestinienii (care traiesc acolo de sute de ani) sa fie alungati din Israel?

Folosind aceasta argumentatie, nu uit nici o clipa ca extremisti maghiari din România si din Ungaria desfasoara actiuni care vizeaza dezmembrarea statului român, însa lucrurile nu trebuie amestecate. De aceea spun: nu ma intereseaza motivele actiunii pornite de Basescu în Secuime. Ma intereseaza cu mult mai mult consecintele acesteia. Si eu cred ca asa trebuie sa procedeze seful statului român: sa-i atraga pe secui si pe unguri, sa-i faca sa simta ca au suficiente motive sa nu considere alipirea la Ungaria mai mult decât un simplu vis. Iar cât despre faptul ca zic unii ca Basescu face toate astea doar din egoism electoral, pai asa s-a spus si despre salubrizarea de la Glina. Si ce ma intereseaza pe mine, ca cetatean al României, ca Basescu creste în sondaje, sau ca a disparut gunoiul?

Mihail Albisteanu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!