Moartea unui Patriarh

Pe 30 iulie a.c., la ora 17.00, a trecut la cele vesnice Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Parinte Teoctist. Internat de urgenta, Întîistatatorul Bisericii noastre a suferit o interventie chirurgicala la prostata pe 30 iulie, dimineata, dar dupa iesirea din operatie a facut stop cardiac.

Nascut pe 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judetul Botosani, Toader Arapasu a intrat ca frate la Schitul Sihastria Voronei, din judetul natal, în 1928. A urmat Seminarul Teologic de la Cernica si a fost tuns în monahism la 6 august 1935, la Manastirea Bistrita – Neamt, primind numele de Teoctist. Pe 4 ianuarie 1937, a fost hirotonit ierodiacon, a absolvit Facultatea de Teologie, iar din anul 1948, a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Pe 28 februarie 1950, a fost ales de catre Sfîntul Sinod episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Botosaneanul, apoi, la 28 iulie 1962, Episcop al Aradului, si la 9 noiembrie 1986, Patriarh.

A fost un Patriarh echilibrat si a reusit sa tina în mîna tensiunile dintre principalele curente, "ecumenist" si "antiecumenist", din Biserica.

Decesul Patriarhului a declansat, în mod inevitabil, lupta pentru putere în sînul Bisericii. ÎPS Daniel al Moldovei, care este si loctiitor de Patriarh, beneficiaza de cea mai multa sustinere în Sinod, Colegiul Electoral Bisericesc si mediile politice si de media. De aceea, alegerea sa în demnitatea de Patriarh pare mai mult o formalitate. Dar venirea ÎPS Sale în Dealul Mitropoliei ar putea dinamita din interior Biserica, fiind cunoscuta orientarea sa "ecumenista" rigida.

Lupta pentru Patriarhie

Mutarea la Domnul a Patriarhului Teoctist a declansat o dezbatere publica interesanta despre Biserica Ortodoxa si rolul ei astazi, în noul context politic, social si cultural.

Ca mai mereu cînd se discuta subiecte despre Biserica, se bate cîmpii într-o veselie si se pronunta toti ignorantii si neavenitii. Ici-colo se strecoara si opinii pertinente.

În ziare si la tv, multe confuzii, inexactitati, acuzatii voalate sau directe si cîrteli cît încape. Ca Biserica nu se implica social (i se reproseaza asta de parca ajutorul social ar fi menirea ei principala; si oricum ceea ce face cu adevarat Biserica pentru nevoiasi nu este cunoscut de indignatii de serviciu nici în proportie de 10%), ca Patriarhul Teoctist a darîmat biserici (aberant; unul dintre comentatori sustine enormitatea ca defunctul sef al BOR si-ar fi dat acordul pentru demolarea catedralei patriarhale, de catre Ceausescu, cînd de fapt PF Teoctist s-a opus si a si salvat biserica), ca Biserica trebuie sa fie transparenta cu banii si averile sale... Tot felul de pete în soare si de gaselnite pe lînga interesul public, dar motivate populist: "poporul vrea sa afle".

Ma rog, în atîtia ani de slobozenie de expresie, în care BOR este atacata sistematic, ne-am cam obisnuit cu astfel de derapaje. Papusarii nu-si dau seama însa ca pe adevaratii credinciosi n-o sa-i clinteasca nici o iota din credinta lor cu astfel de manevre. Cît despre ceilalti – daca îi îngaduie Dumnezeu contra Bisericii, noi n-avem de cît sa ne rugam pentru ei.

Mai incitant ni se pare felul în care a început lupta pentru tronul patriarhal. Uzual, prin mass-media.

Jurnalistii nostri lasa impresia ca deja totul e stabilit, concurentii stiuti si cîstigatorul - clar.

Din relatarile de presa rezulta ca sînt siguri doi candidati: ÎPS Daniel al Moldovei si ÎPS Teofan al Olteniei. Se fac speculatii pe marginea sustinerii de care dispun din partea clericilor si a mirenilor care alcatuiesc Adunarea Nationala Bisericeasca.

Mesajul general este: ÎPS Daniel va fi noul Patriarh. Iacata, IPS Sa detine locotenenta patriarhala - deci supervizeaza organizarea alegerilor -, are de partea sa cutuma istorica (patru din cei cinci patriarhi ai României au venit de pe tronul mitropolitan al Moldovei), este seful celei mai mari si bogate Mitropolii, este destul de tînar ca sa putem miza pe o "domnie" lunga, deci pe continuitate, este sprijinit politic (a fost foarte apropiat de PSD, iar acum, ca s-au schimbat vremurile, este prietenul PNL), este sprijinit si de unii intelectuali cu vizibilitate, are o relatie buna cu o parte a presei si ceva realizari ca mitropolit (de pilda, trustul de presa "Trinitas", prin care îsi propaga ideile si optiunile ecumeniste în aproape toata tara).

Conteaza prea putin, în ochii unora, faptul ca e de un "ecumenism" care aduce a new-age-ism, drept pentru care îi prigoneste pe "habotnicii" traditionalisti de prin manastirile moldave. Nici nu importa ca în anumite cercuri se stie ca e mason de grad înalt (pai nu se chinuie unii masoni de prin presa sa ne explice ca masoneria nu este deloc incompatibila cu crestinismul, în ciuda a ceea ce spune înca Biserica?).

În fine, nu ne-om împiedeca acum de suspiciunile cu parfum de credibilitate privind afacerile sale cu banii Bisericii.

Important este ca e un "element" de nadejde, cu porniri reformatoare (doar în '90 a fost presedintele Grupului de reflectie pentru înnoirea Bisericii - care si-a încetat activitatea dupa ce el a fost facut mitropolit în regim de urgenta).

Este candidatul perfect pentru cei care vor ca BOR sa devina o biserica "soft". Adica de una careia sa-i scada influenta în societate si care îsi va transforma manastirile în muzee si "viata" în sforarii politice. Dupa model occidental.

Contracandidatul ÎPS Daniel ar fi învinsul perfect: ÎPS Teofan - crescut de Patriarhul Teoctist, rîvnitor la rugaciune - cum zic cei care îl cunosc bine -, cultivat, blînd ca un miel si de aceea numai bun de jertfit. Daca, printr-o minune, ar ajunge Patriarh, ÎPS Teofan n-ar fi decît un prizonier al "aparatului" de ierarhi, consilieri, inspectori si bagatori de seama din palatul patriarhal. Cum este si în calitate de mitropolit, la Craiova. E prea moale ca sa se impuna. Dar oricum n-are sanse reale de reusita. Nu are nici banii, nici sustinerea din partea intelighentiei, nici experienta, nici influenta politica, nici sprijinul în Sinod de care se bucura ÎPS Daniel.

Ne îndoim ca ÎPS Teofan va fi candidatul "traditionalistilor", cu atît mai mult cu cît imaginea sa de antiecumenist si de om al Traditiei este falsa. În realitate, ÎPS Teofan fiind cît se poate de implicat în contactul si dialogul cu celelalte culte, atît ca vicar patriarhal, cît si ca mitropolit.

Masonii din presa vor sa-si aleaga Patriarh

"Fratii" masoni au intrat în fibrilatie, scot capul, aparent haotic, pe unde nu te-astepti. Vor sa puna, cu orice pret, pe scaunul patriarhal al BOR un ierarh mason. Oamenii presteaza pe unde apuca: în ziarele care îi gazduiesc, pe blogurile personale, în emisiuni tv.

Tamîierea unui Daniel al Moldovei merge în paralel cu atacul abject contra ÎPS Bartolomeu al Clujului.

Apartenenta la masonerie e minimalizata, cînd nu se spune de-a dreptul: masoneria e buna, iar condamnarea masoneriei de catre Biserica, din anii '30, nu mai e de actualitate (în viziunea lor, nici canoanele Sfintelor Sinoade Ecumenice nu mai sînt de actualitate). Stiti unde am mai auzit noi asta? La ÎPS Daniel, la o întrunire cu preotii din subordine.

Pe de alta parte, ÎPS Bartolomeu este numit "fascist", "exponent al extremei-drepte" si "o rusine a Bisericii" pe motiv ca, pe cînd era adolescent a aderat la organizatia de elevi a miscarii legionare, "Fratia de Cruce".

Cu alte cuvinte, e mai grav sa fi fost, ca elev, într-o organizatie care e blamata astazi, chiar daca acea organizatie tine de istorie, decît sa fii membru al altei organizatii, care înca trage sfori în politica nationala si internationala, dupa reguli si cu metode anticrestine si antiromânesti.

Logica asta e specifica baietilor cu sortulete: încearca sa ne prosteasca pe fata.

Pîna aici, nimic surprinzator.

Cu adevarat mirabil este tupeul unui ins care se vrea vîrf de lance în acest razboi pentru darîmarea ÎPS Bartolomeu. Omul nostru îsi zice ziarist, desi nu a facut niciodata meseria asta cum se cade, iar în tîrg se stie de mult ca este spion si mason. Ba, cînd se îmbata - ca le trage la masea grozav - se si lauda cu "fratii" lui.

Individul, lipsit de orice urma de caracter, unsuros si gaunos, tuna si fulgera împotriva ÎPS Bartolomeu si a miscarii legionare. Dar nu sufla un cuvintel despre cum, ani în sir, a facut pe legionarul si a papat banii unor legionari din exil, care au vazut în el, naivii, speranta, "un nou Capitan". L-au purtat, ca pe sfintele moaste, pe la diverse reuniuni ale lor, i-au dat diverse "misiuni", iar el, estimp, alimenta serviciile secrete cu informatii despre "reînvierea miscarii legionare" - în cea mai mare parte inventate, ca sa-si justifice argintii pe care îi primea.

Acum, cînd legionarii mai bogati au trecut la cele vesnice si cînd cei ramasi, coplesiti de slabiciunile vîrstei înaintate, au abandonat orice activitate (inclusiv editarea celei mai vechi publicatii românesti din exil), baiatul s-a întors în tara. Lucreaza pentru un fost securist, care are trust de presa. Unde altundeva? Si face spume pe un blog, pe teme care îi sînt familiare (servicii secrete, legionari), dar si pe unele de care e complet strain (Biserica).

Nu-i dam numele, pentru ca nu vrem sa-l facem vedeta, nici sa-i crestem traficul pe blogul lui mincinos.

Însa, daca va continua cu mizeriile, vom fi nevoiti sa povestim cîteva episoade foarte interesante în care a jucat rolul principal. Cu documente pe masa, desigur.

Nu de alta, dar s-ar putea sa-l creada cineva pe traznitul asta si e pacat ca murdaria lui sa atinga oameni de valoare si de caracter. Asa ca vom arata cîta credibilitate are.

Parintele Teoctist îi încurca si mort

"Cotidianul" a comis o gafa de proportii: a dat ca "bomba" de presa un subiect rasuflat, care însa lezeaza, în perioada de doliu, memoria fericitului întru adormire Patriarh Teoctist. Documentul pe care ziarul pretinde ca l-a obtinut în exclusivitate de la Arhivele Nationale (probabil via Dorin Dobrincu, actualul director al acestora) este un raport în care Ioan Cumpanasu, fost sef al Cultelor în vremea comunismului, colporteaza, între altele, informatii provenind din dosarul de urmarire a Patriarhului Teoctist de la Securitate: ca ar fi participat la rebeliunea legionara si ca ar fi fost homosexual. Publicarea acestui document, fara explicarea contextului si a manierei în care se faceau astfel de rapoarte, precum si fara ca jurnalistii sa ceara punctul de vedere al Bisericii, miroase a manipulare. Pare-se ca adversarii Bisericii Ortodoxe, în general, si al raposatului Patriarh, în special, au considerat ca tonul folosit în presa, în ultima vreme, în legatura cu institutia si cu omul nu a fost suficient de critic. Si atunci au aruncat pe piata o gogorita demontata de mult ca fiind o facatura.

Sa reamintim ca prin anii 2000 - 2001, doi tineri istorici, Dorin Dobrincu si Gabriel Catalan, au publicat niste delatiuni scoase din arhivele Securitatii, în care Patriarhul era acuzat de legionarism si homosexualism. Ulterior s-a dovedit ca documentele cu princina fusesera prost interpretate, ca erau doar declaratii date sub ancheta, lipsite de orice credibilitate si mai ales fara legatura cu realitatea. Stim bine cum Securitatea te putea face sa spui ca ti-ai omorît parintii, desi ei erau vii.

De pilda, într-unul din documente se afirma ca Parintele Teoctist participase la vandalizarea unei sinagogi din Bucuresti, în timpul "rebeliunii legionare", însa "denuntatorul" pretindea ca a fost devastata o sinagoga care nu mai exista de mult în anul 1941.

Interesant este ca aceste hîrtii au fost vazute si de alti istorici, care nu le-au luat în seama, pentru ca nu sînt credibile. La fel a fost vazut si ignorat de istorici profesionisti si "dosarul de cadre" publicat de "Cotidianul" – dosar alcatuit pe baza informatiilor false ale Securitatii. De data aceasta, Dobrincu îsi face jocurile cu mîna altuia.

Ne întristeaza sa vedem în "Cotidianul", la care aveam pretentii, o asemenea manevra. Cu atît mai mult cu cît un ziar fondat de un anticomunist, Ion Ratiu, a ajuns sa dea credit unei hîrtii scrise pe coltul mesei de un politruc comunist. Istoricii cunosc faptul ca în anii comunismului era folosita ca element de santaj etichetarea si ca cele mai dure etichetari, care te puteau trimite repede în puscarie, erau cele de "legionar" si "homosexual". Nu era nevoie de dovezi.

O stiu si Dobrincu, si Catalan, dar o practica fara complexe. Poate pentru ca în acest caz e vorba de un ierarh ortodox, iar ei sînt de alte confesiuni: primul - evanghelist, iar al doilea - catolic.

Nu stim sa punem mîna pe bani

România a cotizat, în primele sase luni dupa aderare, la bugetul Uniunii Europene cu 535 de milioane de euro si a încasat doar 330 de milioane din banii europeni, potrivit datelor Ministerului Economiei si Finantelor. Din cele 1,9 miliarde de euro la care tara noastra avea acces în primul an dupa aderare, nu au fost absorbiti decît a sasea parte. Motivul: lipsa de proiecte eligibile. Cu alte cuvinte, sîntem înca incompetenti la capitolul atragere de finantare nerambursabila. Totusi, banii ramîn la dispozitia României, alaturi de cotele aferente anilor 2008, 2009 si 2010, înca trei ani. Dar tare ne temem ca nu ne-om lumina pîna atunci si ca vom fi buni doar de plata.

Cînd va plati Iliescu pentru mineriada din 13-15 iunie?

La mai bine de 17 ani de la evenimente, în august a.c., a fost facut public rechizitoriul mineriadei din 13-15 iunie 1990, care îl indica pe Ion Iliescu drept principalul responsabil pentru decizia de reprimare a manifestantilor. Procurorii i-au trimis în judecata pe generalii Mihai Chitac (fost ministru de Interne), Gheorghe Andrita (adjunctul lui Chitac) si Dumitru Costea, precum si pe colonelul Vasile Constantin. Partea din dosar privitoare la Ion Iliescu este înca în lucru la o alta sectie penala.

Procurorii considera ca planul de actiune a fost elaborat din dispozitia lui Ion Iliescu, care, în calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, împotriva demonstrantilor, depasindu-si atributiile legale. Evident, Iliescu neaga acuzatiile. Credeti ca va fi si el trimis în judecata?

Antihristii se iau de "Tatal nostru"

Asociatia "Solidaritatea pentru libertatea de constiinta" (SLC) a cerut, printr-o scrisoare deschisa, Societatii Române de Radiodifuziune (SRR), sa nu mai difuzeze rugaciunea "Tatal nostru" la începutul si la sfîrsitul programelor de pe posturile de radio. "Acest lucru încalca neutralitatea confesionala a statului si acrediteaza ideea ca România este un stat religios, în care nu exista o separare dintre stat si biserica", precizeaza SLC. Antihristii abuzeaza de bunatatea Domnului. Pîna într-o zi, cînd i-o trazni, sa fie pilda pentru toti prigonitorii Sai.

Calaul studentilor din ’56, pus sub acuzare?

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România a depus o sesizare la Parchet împotriva colonelului Gheorghe Enoiu, pe care îl acuza de crime împotriva umanitatii. Cercetatorii care i-au investigat trecutul sustin ca "Macelarul de la Interne", asa cum era cunoscut Enoiu, e înca protejat de oameni din actuala putere. Dosarul sau de cadre este tinut sub cheie în Arhiva Ministerului de Interne. În aceste conditii, e greu de sperat ca va fi trimis în judecata.

Cu un probatoriu de peste 100 de pagini, atasat sesizarii, cu o lista cu 70 de victime ale lui Enoiu, completata de marturii, IICCR cere pedepsirea tortionarului si decaderea sa din gradele militare. Enoiu primeste astazi o pensie de 23 de milioane de lei, în vreme ce victimele sale care au supravietuit torturilor la care le-a supus si anilor de puscarie, îsi duc zilele cu venituri de mizerie.

"Anchetele conduse de Gheorghe Enoiu se desfasurau prin utilizarea celor mai crude si brutale tratamente: izolarea si înfometarea, bataia la talpi si pe capre, la testicule, bataia cu sacul de nisip, precum si alte metode de tortura specifice perioadei: manejul, cuierul etc.", precizeaza reprezentantii IICCR.

Enoiu a condus si ancheta studentilor arestati în toamna anului 1956, pentru ca voiau sa se solidarizeze cu revolutia din Ungaria. Printre ei, scriitorii Paul Goma si Marcel Petrisor (presedintele Senatului ROST).

Ungurii întind coarda

Reprezentantii Forumului Civic al Românilor (FCR) din Covasna si Harghita au protestat fata de adoptarea de catre guvern si Comisia Nationala de Heraldica a noii steme a judetului Covasna, aproape identica cu aceea din vremea fostului Imperiu Austro-Ungar. Cu un guvern alcatuit din liberali si udemeristi, nu e de mirare ca se întîmpla astfel de lucruri.

Dupa o saptamîna, a mai venit o palma pe obrazul românilor: autoritatile judetului Covasna au instalat la intrarea în localitatea Chichis, aflata la granita cu judetul Brasov, un panou de mari dimensiuni pe care sta scris în mai multe limbi "Tinutul Secuiesc". Panoul vrea sa semnalizeze ca ai intrat într-o alta tara. Comunitatea româneasca a judetului s-a declarat socata de aceasta manifestare sovina a UDMR – caci acest partid detine controlul politic al autoritatilor – si a cerut insistent, dar fara efect, interventia statului român în zona.

Lucrurile pot fi îndreptate, aducînd un partid românesc la putere. Care?

Foamete în Basarabia

Seceta cumplita a lovit si Basarabia, iar mica si debusolata republica a lui Voronin se lupta acum cu foametea. Cu ochii deopotriva spre Rusia si UE. Seceta a redus la zero recolta de fructe, legume si grîne. În disperare de cauza, guvernul comunist de la Chisinau promite un sistem de irigatii care va intra în functiune în anul… 2012.

Ajutoarele, care au început sa vina din Occident si din Rusia, vor fi distribuite direct administratiilor locale, fara intermediari. Autoritatile au calculat necesarul de produse: 350.000 tone de grîu, 89.000 tone de cartofi, 85.000 tone de produse lactate.

Garzile extremiste maghiare

La Budapesta, mosita de partidul de extrema dreapta Jobbik si sprijinita de "conservatorii" de la FIDESZ, s-a nascut "Garda Ungara" – formatiune paramilitara, cu scopul declarat de a se "opune unei eventuale agresiuni din partea României sau a Slovaciei". Mai degraba, aceasta declaratie ar trebui citita asa: "Garda" va ataca România si Slovacia, pentru recuperarea teritoriilor pierdute de Ungaria prin pacea de la Versailles.

Organizatia Magyar Garda, condusa de Gabor Vona, presedintele partidului Jobbik, a fost înregistrata la tribunal în luna iunie 2007. "Gardistii" au uniforme negre asemanatoare cu cele ale SS si vor fi pregatiti militar.

Karpat-haza Nemzetorseg (Garda nationala a Patriei-Carpat) este o alta organizatie, înfiintata în Ungaria în luna februarie a.c., care are deja peste o mie de membri. Conform presedintelui acestei organizatii, Dr. Lajos Papp, obiectivele sînt "apararea vietii maghiarilor, a pamîntului, traditiilor si culturii din Patria-Carpati". Membrii garzii nationale poarta ca uniforma veste albe cu o cruce dubla si sustin ca nu folosesc arme.

Crimele nazistilor rusi

În Rusia, ultranationalistii au trecut de la faza amenintarilor la cea a executiilor. Pe site-urile lor circula înregistrari zguduitoare. De pilda, în una doi barbati îngroziti, legati cu sfoara si banda adeziva, îngenuncheaza sub un steag nazist, într-o padure. "Am fost arestati de Partidul National-Socialist", spun cei doi. La scurt timp, unul este decapitat de catre un barbat mascat care striga: "Glorie Rusiei!". Apoi, celalalt este împuscat în cap.

Filmarea executiei se încheie cu cei doi calai, în uniforme militare si cu cagule negre, imitînd salutul nazist. Nota care însoteste filmarea anunta lupta armata împotriva "colonistilor negri si a celor care îi sprijina în guvernul rus" si cerea expulzarea din Rusia a tuturor asiaticilor si a persoanelor din Caucaz.

Ziarul Vaticanului critica filmul lui Mungiu

Ziarul oficial al Vaticanului, "Osservatore Romano", a criticat în termeni duri filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamîni si 2 zile", cîstigator al premiului Palme d'Or în acest an, la Cannes, pe care l-a calificat drept o opera "sordida", care trateaza fetusii "ca pe un obiect aruncat la pubela" si nu ca pe o fiinta umana.

"Filmul, sordid si redundant, este construit pentru a afisa pe ecran, la capatul a aproape doua ore de monotonie, un fat, sau mai bine spus un copil în vîrsta de cinci luni, expus pe pardoseala unei sali de baie", scrie "Osservatore Romano" (26 aug. 2007).

Filmul lui Cristian Mungiu, lansat si pe marile ecrane din Italia, prezinta într-o maniera uneori cruda povestea unui avort clandestin în România, în perioada comunista.

"De vreme ce recurgerea excesiva la scene de sex a epuizat potentialul de atractie, demnitatea spectatorului primeste o noua lovitura sub centura, cu acest film recompensat cu Palme d'Or: Un semnal dramatic al întoarcerii la barbarismul, individual sau colectiv, al constiintei noastre", scrie jurnalul Vaticanului.

Un sfînt, despre ranile sufletesti ale Europei

Tînara editura bucuresteana "Predania" (tel. 0747.499.930), condusa de Ionut Gurgu, a scos recent pe piata o carte care promite sa aiba mare impact: Prin fereastra temnitei, de Sf. Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei si Jicei. Volumul a fost scris de episcopul sîrb în lagarul Dachau (Germania), unde fusese închis de nazisti. Vladica Nicolae, om cu trei doctorate obtinute în Apus si sfînt contemporan, arata unde va ajunge omenirea fara Dumnezeu. Nicolae Velimirovici critica Biserica Romano Catolica, pe ai carei preoti îi considera vinovati pentru caderea Occidentului în mrejele diavolului. Vom reveni cu o larga recenzie a acestei carti de exceptie.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!