Un model: Arhimandritul Dr. Chesarie Gheorghescu

În galeria distinşilor preoţi şi monahi care au ilustrat monahismul ortodox român aproape timp de 60 de ani, un loc de frunte s-ar cuveni să-l ocupe şi Părintele Arhimandrit Dr. Chesarie Constantin Gheorghescu de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, care încă din anul 1945 s-a dăruit cu toată fiinţa, puterea şi capacitatea sa creatoare în slujba Bisericii strămoşeşti, a învăţământului teologic şi a monahismului nostru ortodox, atât de încercat în ultimii 50 de ani. Se ştie, de fapt, că acest smerit slujitor al altarului şi om al atâtor nedrepte suferinţe îndurate din partea diriguitorilor seculari şi chiar ecleziastici din perioada dictaturii ateiste de la noi, a rămas marginalizat şi chiar persona non grata, tocmai pentru că, atât în calitatea sa de cetăţean român, cât şi de îndrumător spiritual în sânul monahismului românesc (exarh, profesor sau stareţ), a dovedit cu prisosinţă în întreaga sa viaţă că numai cele ce sunt ale Cezarului se cuvine a da Cezarului, iar cele ce sunt ale lui Dumnezeu, numai lui Dumnezeu (Matei 22, 21; Marcu 12, 17), nefiind nimănui îngăduit să închine, din laşitate, cele spirituale în slujba potentaţilor atei din perioada comunistă, atitudine care să sperăm că a luat sfârşit o dată cu marele eveniment providenţial din decembrie 1989.

Fiind conştient de însemnătatea slujirii lui Dumnezeu şi orientarea smeritului cin monahal pe linia tradiţională, patristică şi românească, orientare pe care a încercat să o imprime în sufletele sutelor de monahi şi monahii greu încercaţi în timpul persecuţiilor religioase de la noi, Arhimandritul Chesarie Gheorghescu, alături de alţi numeroşi slujitori devotaţi ai Bisericii noastre, a fost el însuşi întemniţat, persecutat, marginalizat, urmărit şi dispreţuit, chiar lipsit de cele mai elementare drepturi spirituale care, în mod firesc, se cuvin unui monah instruit în cele ale teologiei şi conştient de misiunea sa. Considerăm că este un bun prilej să prezentăm, reunite într-un modest buchet, câteva realizări şi năzuinţe sfinte din viaţa sa, o smerită cunună de lauri din câmpul activităţii sale în Biserică, fără să mai insistăm asupra nenumăratelor suferinţe îndurate de Prea Cucernicia Sa prin închisorile comuniste de la Uranus, Jilava, Dej, Gherla sau chiar asupra persecuţiilor suportate la Mânăstirea Dintr-un Lemn (Vâlcea), din partea unor potentaţi ai zilei de la Episcopia Râmnicului.

Înainte cu numai doi, trei ani de marele eveniment din decembrie 1989, fiind “reabilitat judecătoreşte”, acest devotat îndrumător al vieţii monahale a fost sortit să sufere din partea conducerii Episcopiei Râmnicului nenumărate şicane, înjosiri şi persecuţii, fiind ameninţat cu închisoarea, deoarece cei care călăuzeau destinele acestei Episcopii erau atunci cufundaţi, până peste cap, în slujba dictaturii ceauşiste. În cele din urmă, la 9 mai 1989 Arhimandritul Chesarie Gheorghescu a fost izgonit de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, pe motivul că fusese deţinut politic.

Dacă până la 22 decembrie 1989 Arhimandritul Chesarie Gheorghescu, alături de nenumăraţi slujitori devotaţi ai Bisericii şi ai patriei noastre, au avut de suferit încercările dictaturii oprimante, în noua orânduire politică şi democratică din ţara noastră, considerăm că este normal şi constructiv ca în cele ce urmează să aducem un sincer şi binemeritat omagiu preotului, profesorului şi exarhului care şi-a identificat viaţa cu studiul şi cu slujirea Bisericii, a monahismului şi a teologiei, şi să înfăţişăm un model de muncă, seriozitate, competenţă, conştiinciozitate, cinste şi dăruire, care să servească drept pildă tuturor discipolilor monahi şi preoţi îndrumaţi şi formaţi de Arhimandritul Chesarie, precum şi celor care vor să contribuie la dezvoltarea şi înflorirea aspiraţiilor sfinte ale Bisericii Ortodoxe Române. Omagiul nostru vrea să reprezinte un act de recunoştinţă, în înţelesul cel mai propriu al cuvântului, de retrospectivă a unei activităţi exemplare.

Ceea ce a reuşit Părintele Chesarie, cu darul lui Dumnezeu, să imprime în sufletul şi conştiinţa tinerei generaţii de monahi şi monahii pe care i-a îndrumat este seriozitatea şi grija permanentă pentru ca tânăra tagmă monahală să răspundă printr-o viaţă curată, modestă şi devotată binelui comun la aspiraţiile seculare ale marilor îndrumători ai vieţii spirituale şi chiar la aşteptările autorităţilor noastre bisericeşti din prezent. Tot la Mânăstirea Dintr-un Lemn, ca îndrumător spiritual şi confesor al acelei comunităţi monahale, s-a arătat drept părinte mereu atent şi povăţuitor al fiicelor sale duhovniceşti, propovăduitor devotat al credinţei drept măritoare, păzitor al datinilor şi tradiţiilor călugăreşti, un model viu, cu cuvântul, cu sfatul şi cu pilda. Apropiat, modest şi cald, se străduia să fie frate cu toţi, vieţuitoarele mănăstirii găsind în Sfinţia Sa un resort de adâncă înţelegere şi condescendenţă părintească, cum găsim şi noi toţi cei care îl avem drept îndrumător spiritual. Bunătatea a fost şi este pentru părintele Chesarie ceea ce este culoarea pentru floare. Săritor la necaz şi gata de a-şi da tot ce avea, fără să ştie dreapta ce face stânga, ajuta pe cei în necaz, făcea milostenie, alina dureri, uşura poveri la propriu şi la figurat şi se dăruia prin pastoraţie. Asemenea Sf. Grigore de Nazianz, părintele Chesarie este convins că lucrul cel mai sfânt pe care îl are omul este de a face binele spre bucuria tuturor.

Ca profesor, la Curtea de Argeş, Părintele Chesarie a contribuit la formarea şi pregătirea a două serii de absolvenţi care, devenind preoţi, s-au răspândit pe plaiurile Transilvaniei îndeosebi, purtând lumina spirituală a Evangheliei şi mulţi dintre ei evocând cu respect şi admiraţie, chiar şi acum, personalitatea sa de ilustru profesor şi preţuit îndrumător spiritual. În faţa Sfântului Altar, la predică, la orele de curs, precum şi cu orice ocazie, Sfinţia Sa accentua înţelegerea mai profundă a punctelor de învăţătură din Sfânta Evanghelie şi Teologia dogmatică, subliniind, mai ales, aspectul apofatic al teologiei, iar când vorbea de aspectul catafatic căuta să-i imprime întotdeauna o notă apologetică, încercând să demonstreze că între ştiinţă şi religie nu există contradicţii, deoarece şi una şi alta îşi au originea în Raţiunea Supremă, care este Logosul Divin, Domnul Nostru Iisus Hristos – lumina, calea, adevărul şi viaţa noastră (Ioan 14, 6). Prelegerile sale de la catedră au fost dinamice, creatoare, străduindu-se permanent să realizeze o admirabilă simbioză între o teologie ortodoxă vie şi viaţa autentic creştină, trăită pe tărâm practic. Cu prilejul acestor dialoguri, Părintele profesor Chesarie reuşea şi reuşeşte să realizeze, în mod deosebit, locul şi rostul salutar al lucrării kerigmatice a Bisericii Domnului.

Ca exarh (august 1977 – august 1988), Părintele Chesarie şi-a consacrat toată viaţa monahismului românesc, sub aspect moral, material şi spiritual. În timpul exarhatului său au fost primiţi în mânăstiri aproximativ 300 de tineri şi tinere, Pr. Chesarie oficiind personal la tunderea lor în monahism. Această formă şi muncă de îndrumător al monahismului tânăr a antrenat, a format şi a ghidat o serie de noi călugări şi tineri care sunt acum elemente de calitate în mânăstirile şi schiturile Bisericii Ortodoxe Române. Dând dovadă de admirabil simţ umanitar, acţionând cu sufletul pentru dezvoltarea şi afirmarea vieţii monahale şi contribuind cu clarviziunea şi cu simţul realităţii la buna ei desfăşurare şi organizare, Părintele exarh dr. Chesarie Gheorghescu poate fi socotit pe drept cuvântul Arhitectul acestui nou reviriment al monahismului românesc din timpul dictaturii comuniste.

Corelativă muncii de duhovnic, profesor şi exarh, activitatea publicistică a Părintelui Chesarie e tot atât de prodigioasă. Dânsul a consacrat o mare parte din timpul său cercetării teologice, activitate concretizată în studii bine documentate şi de referinţă în domeniul dogmaticii, hagiografiei şi altele, toate acestea fiind mărturia peremptorie a răbdării şi a vastelor sale cunoştinţe acumulate în decursul timpului. Ele urmăresc iniţierea cititorului în vatra luminoasă a învăţăturilor sfinte, permanent utile pentru hrana sufletului, în credinţa cea adevărată şi în comportarea faţă de oameni. Lucrările elaborate de Arhimandritul Dr. Chesarie se caracterizează printr-o acribie ştiinţifică, prin expunerea logică şi sistematică, pe temeiul Sfintei Scripturi, al teologiei Sfinţilor Părinţi.

P. S. Irineu Pop

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!