A doua răstignire

Pentru prima dată în România post-ceauşistă, o acţiune culturală (1) a fost cenzurată pe motive politice. La Iaşi, acolo unde s-a putut juca o piesă ca "Evangheliştii", de Alina Mungiu-Pippidi – în care este jignită sensibilitatea religioasă a creştinilor –, a fost închisă o expoziţie în care erau evocate şase mari figuri ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă: Ieromonah Arsenie Boca (supranumit “Sfântul Ardealului”), Arhimandrit Arsenie Papacioc, Ieroschimonah Daniil Teodorescu (pseudonim literar Sandu Tudor), Preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Valeriu Gafencu (venerat ca “Sfântul Închisorilor”) şi Ioan Ianolide, autorul cutremurătoarei cărţi Întoarcerea la Hristos.

Instigatorii acestui abuz incredibil sunt Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, şi Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România. Făptuitorii: Ladislau Csendes, preşedintele Colegiului CNSAS, şi Virgil Ţârău, vicepreşedinte al Colegiului CNSAS. Nu degeaba s-au găsit aşa bine, o fi contat şi faptul că nici unul dintre ei nu e ortodox.

Primii doi i-au acuzat, în presa locală (2), pe organizatorii expoziţiei că “fac imagine unor legionari” (3). Exact cu eticheta de legionari au fost băgaţi în puşcărie mii de oameni nevinovaţi, sub comunişti, doar pentru că îşi iubeau ţara şi credeau în Dumnezeu. Mulţi dintre ei nici nu cunoşteau vreun legionar, darămite să fie ei în Mişcare. Cu aceeaşi etichetă (sau cu variaţiile “fascist” şi “antisemit”), lipită de noii kominternişti, este azi cenzurat un Paul Goma, sunt diabolizaţi intelectualii care nu intră în frontul eurosocialist şi, iată, sunt răstigniţi pentru a doua oară martirii închisorilor comuniste.

Virgil Ţârău, activat de resorturile intime prin care este legat de Dobrincu şi de o întreagă pleiadă de istorici care încearcă să rescrie istoria în chip “democratic” (cum odinioară alde Roller), a cerut, în Colegiul CNSAS, retragerea instituţiei dintre organizatorii expoziţiei şi totodată scoaterea din circuitul public a celor 120 de documente şi fotografii din dosarele Securităţii pe care le furnizase, în copie, pentru expoziţie. Şi sub presiunea lui Ladislau Csendes, Colegiul a aprobat, de teama unui scandal de tipul celui de la ICR New York (4).

Evident, motivul oficial este o chichiţă birocratică trasă de păr: CNSAS renunţă la colaborarea cu Muzeul Ialomiţa pentru că nu a fost informat la timp de traseul expoziţiei în ţară. Dar expoziţia a fost montată în principalele muzee ale oraşelor alese, nu în vreo toaletă publică, ori în vreun sediu de partid, ca prestigiul sau “imparţialitatea” CNSAS să sufere. Atunci, atitudinea sa ar fi fost justificată. Altminteri, motivul invocat e doar un pretext pueril. Să vedem ce alte motive pentru a nu continua drumul expoziţiei va găsi Colegiul CNSAS dacă Muzeul îi va propune să stabilească împreună traseul.

Fără contribuţia CNSAS, expoziţia “Destine de martiri” devine inconsistentă – pentru că ea demonstra şi cum au fost urmăriţi, anchetaţi şi întemniţaţi câţiva trăitori ai Ortodoxiei – şi va fi închisă, deşi era programată să mai ajungă în câteva oraşe din ţară.

Tărăşenia ridică şi alte întrebări: poate CNSAS să ţină, în mod legal, sub obroc documente pe care le-a făcut deja publice? Are CNSAS dreptul de a folosi discreţionar dosarele întocmite de fosta Securitate?

Reţineţi că expoziţia nu cade sub incidenţa nici unei legi şi că numele cărora le este dedicată figurează în Martirologiul întocmit de Bisericile creştine din România şi în Raportul Tismăneanu. Ei sunt acum prigoniţi din nou, de această dată într-un regim care se pretinde democratic, la iniţiativa unor oameni puşi în funcţii de către partide care, formal, condamnă comunismul: PNL (care l-a uns la Arhive pe Dobrincu), respectiv PD-L (al cărui om în Colegiul CNSAS este Ţârău). Dar o mână de politruci, plasaţi în funcţii-cheie în câteva dintre instituţiile statului român, (re)înfiinţează Ministerul orwellian al Adevărului. Lupta lor este pentru ca martirajul unor creştini ortodocşi în comunism să nu fie cunoscut, iar tânăra generaţie să nu aibă în “sfinţii închisorilor” modele.

Pentru asta sunt gata să facă şi pasul de la închiderea unei expoziţii la arderea în pieţele publice a cărţilor unor autori consideraţi indezirabili (5).

1. Expoziţia itinerantă “Destine de martiri”, vernisată deja la Slobozia, Vaslui şi Iaşi. La Iaşi a fost deschisă pe 14 august şi închisă forţat pe 27 august, în ciuda faptului că a avut un număr record de vizitatori şi era progamată să rămână în capitala Moldovei până pe 10 septembrie.

2. “Ziarul de Iaşi”, care ne-a refuzat dreptul la replică, pe care îl publicăm în paginile următoare. De altfel, a fost singura publicaţie care a prezentat tendenţios faptele, probabil şi pentru că Dobrincu este colaborator al cotidianului şi pentru că acolo scrie un apropiat al acestuia, Adrian Cioflâncă, primul care, pare-se, a fost “indignat” de expoziţie.

3. Organizator principal: Muzeul Judeţean Ialomiţa. Colabortatori: Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi Asociaţia ROST, editorul revistei de faţă. Gazda ieşeană: Complexul Muzeal Moldova.

4. Unde organizatorii au fost acuzaţi aiurea de propagandă nazistă, pentru că au pus o svastică pe crupa unui ponei roz. Scandalos cu adevărat era altceva: expoziţia ataca simboluri ale credineţi creştine. Dar asta a trecut în plan secund, prin grija presei noastre.

5. De fapt, ceva pe-aproape s-a întâmplat deja, la începutul anilor ‘90, când cartea Culoarea curcubeului, de Paul Goma a fost retrasă de pe piaţă la puţin timp de la apariţie şi dată la topit.

Falsul scandal din jurul expoziţiei “Destine de martiri”

În “Ziarul de Iaşi“, ediţia de vineri, 15 august 2008, sub titlul “Scandal naţional cu acuzaţii de legionarism pornit de la o expoziţie din Iaşi” şi sub semnătura dnei Ioana Popa, a fost publicat un articol alarmist, care induce în eroare opinia publică şi provoacă prejudicii de imagine Asociaţiei ROST. Am trimis ziarului un drept la replică, pe care ni l-a refuzat. Publicăm în continuare câteva fragmente lămuritoare din acel text.

1. Autoarea articolului scrie: “…Asociaţia ROST, considerată de unii istorici de extremă dreapta, filolegionară, personajele cheie ale expoziţiei fiind, spun acuzatorii, alese în consecinţă”.

Referitor la prima parte a frazei “acuzatorii” (aşa, ne întoarcem în anii ‘50) trebuie să producă un argument cât de firav în sprijinul acestei alegaţii. Asociaţia ROST este o organizaţie neguvernamentală înregistrată legal în România, organizaţie culturală şi educativă, neimplicată politic în nici un fel. Numai în regimul comunist se punea semnul de egalitate între fascism/legionarism şi cei care promovau o cultură creştină şi naţională. ROST promovează valori naţionale, nu “idei şi oameni care au activat în mişcarea legionară”. Se întîmplă ca un Mircea Eliade, un Constantin Noica, un Petre Ţuţea, un Radu Gyr sau un Ernest Bernea (ca mai toată elita interbelică) să fi avut o legătură cu Mişcarea Legionară, dar ce să facem, să nu-i mai pomenim, în ciuda uriaşului lor aport la cultura naţională, de teamă să nu fim acuzaţi de legionarism? Asta ar fi nu numai contraproductiv pentru o cultură care, să recunoaştem, nu dă pe dinafară de valori, ci şi o prostie ideologică pe care nu o putem asuma. […]

În a doua parte a frazei, “acuzatorii” susţin că “personajele cheie”, recte Părintele Arsenie Boca, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Daniil (Sandu) Tudor, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Valeriu Gafencu şi Ioan Ioanolide, ar fi fost alese să fie evocate în expoziţie pentru că au fost legionari. Întâi, sunt dovezi clare că Pr. Arsenie Boca şi Sandu Tudor nu au avut de-a face cu Mişcarea Legionară, ultimul fiind chiar un adversar redutabil al ei, ca publicist. Doi, Gheorghe Calciu, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide au fost membri ai “Frăţiei de Cruce”, nu ai Mişcării Legionare, şi, după cum s-ar cuveni să ştie istoricii ale căror păreri apar în acest articol, “Frăţia de Cruce” era o organizaţie de educaţie pentru elevi, fără acţiuni politice propriu-zise. Acum, dacă dl Dorin Dobrincu şi dl Adrian Cioflâncă au fost pionieri în timpul comunismului, înseamnă că ei sunt şi astăzi nişte comunişti feroce? […]
Părintele Arsenie Papacioc este singurul care a făcut parte din Mişcarea Legionară, dar de câteva zeci de ani s-a dedicat exclusiv slujirii lui Dumnezeu, iar astăzi este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ortodocşi români în viaţă. Apropo, frumos cadou a primit, prin acest atac, de ziua sfinţiei sale (a împlinit 94 de ani la 13 august a.c.).

2. Autoarea articolului redă următoarea declaraţie a dlui Dorin Dobrincu: "Este vorba despre o manipulare directă. Aceste persoane nu au intrat ca democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate. Au fost închise pentru un crez politic, şi nu unul religios.”

Prin această expoziţie, organizatorii nu au pus în discuţie opţiunile politice a celor evocaţi şi nu le apreciază calităţile democratice, ci s-au oprit doar la mărturisirea lor de credinţă. Pentru că toţi se află în Martirologiul întocmit de o comisie mixtă a Bisericii Ortodoxe Române şi a principalelor denominaţiuni creştine de la noi.
3. “Pe de altă parte, însuşi conţinutul acestei expoziţii este unul pe care noi îl privim cu consternare. A face imagine unor persoane care au activat în extrema dreaptă românească este un lucru de neacceptat”, a declarat, la rându-i, fără să fi văzut expoziţia, dl Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România.

[…] Expoziţia nu a încercat să reliefeze implicarea politică a celor şase persoane, ci: A. să sublinieze metodele de urmărire şi încadrare informativă ale Securităţii, şi B. să reflecte concepţii şi idei spirituale ale celor evocaţi, din care se vede, între altele, că nu corespund extremismelor epocii. Cu alte cuvinte, expoziţia se referă la şase conştiinţe teologice, la şase trăitori ai credinţei ortodoxe, urmăriţi de Securitate şi prigoniţi pentru credinţă, nu la şase exponenţi ai unui curent politic.
[…] În nici unul din materialele de prezentare a expoziţiei nu există nici un rând de propagandă legionară. […] În legătură cu declaraţiile d-nilor Dobrincu şi Florian, Asociaţia ROST îşi rezervă dreptul de a-şi apăra reputaţia în instanţă. […]

Cu nădejdea că m-am făcut înţeles şi că nu veţi ignora ideologic acest drept la replică, Claudiu Târziu, preşedinte al Asociaţiei ROST

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!