Mitropolitul Petru n-a făcut politică

Politica l-a făcut pe mitropolitul Petru!

Nu am făcut niciodată parte dintr-un partid politic şi nu am simpatii politice la nivel de doctrine şi partide. Cel mult pot simpatiza un gest al unui om politic. Oamenii politici pe care mi s-a întîmplat să-i simpatizez au fost uneori paradoxali, alteori neînsemnaţi, iar gestul care i-a făcut să pară simpatici în ochii mei de regulă nu-i reprezintă. Aşadar, am o impresie proastă despre politică în general, fiind mai degrabă înclinat să cred în teoria conspiraţiei mondiale, decît în izbăvirea prin alegeri democrate.

Cu toate acestea, mă surprinde să văd cum anumite feţe bisericeşti declară cu seninătate că Biserica nu face politică. De pildă, mitropolitul Vladimir aduce focul haric de la Ierusalim cot la cot cu Vladimir Voronin, părîndu-i-se, probabil, că aceasta nu este politică. Toată Moldova vine cu mîinile întinse să primească focul ceresc din mîinile liderului comunist, care este, neapărat, lăudat de mitropolit în auzul tuturor. Jalnică privelişte.

Dar cea mai caraghioasă declaraţie despre totala neimplicare a Bisericii în politică a fost lansată zilele trecute de mitropolitul Petru al Basarabiei. Am spus-o, şi o repet, că nu cred că vlădica este cel care consultă şi aprobă declaraţiile de presă venite dinspre Biroul de Presă al Mitropoliei sale. Zicînd aceasta, vreau să-l apăr pe Înalt Prea Sfinţitul, deoarece comunicatul e scris de un om fără cap. O declaraţie mai sucită, într-un moment cînd scaunul mitropolitului e gata să-l catapulteze, era greu de conceput.

Declaraţia vine să contrazică acuzele de evitare a dialogului cu cei 44 de preoţi nemulţumiţi de acţiunile mitropolitului. ÎPS Petru dezminte aceste acuzaţii, afirmînd că cei 44 sînt de vină, deoarece nu au acceptat să trimită trei preoţi să discute problemele care îi frămîntă cu “clericii mandataţi”. Trebuie să precizăm că printre cei 44 se află toată elita clericală a Mitropoliei Basarabiei. Pe cine, aşadar, a “mandatat” ÎPS Petru? Şi ce treabă mai importantă avea dumnealui, încît nu a binevoit să se întîlnească singur cu acei preoţi? E un mister care planează în jurul mitropoliei de cîţiva ani buni şi pe care cei 44 de preoţi au hotărît să-l dezlege cu sau fără voia mitropolitului.

Însă grosul declaraţiei îl constituie un adevărat mini-tratat, total oligofren, despre neimplicarea Bisericii în politică. Această serenadă (căci nu putem să nu resimţim fiorul de trubadur al autorului) vine pe fondul unui puternic complex de parvenire prin politică. Un episcop cu totul neobservat, hirotonit la Moscova într-un moment cînd nu era altul mai bun la îndemînă, e atras cu promisiuni de diversioniştii Vlad Cubreacov şi Iurie Roşca într-o operaţiune de dezbinare a românilor de pe cele două maluri ale Prutului, din care ştersul episcop iese mitropolit. Însă mitropolitul nu avea mitropolie, deoarece statul refuza să i-o înregistreze. După o pleftureală de toată frumuseţea la CEDO, în care Mitropolia Basarabiei se judecă cu Statul Republica Moldova, vlădica Petru ajunge conducător al unei instituţii, în sfîrşit legale. Campania de 15 ani în jurul acestei mitropolii s-a făcut, întîi de toate, la Chişinău, prin ziarul de partid “Flux”, iar în România prin intoxicarea ierarhilor şi a persoanelor politice cu influenţă.

Este şi jenant să începem acum să demonstrăm că mitropolitul Petru a fost şi rămîne, dincolo de totala sa absenţă socială, un pion cu coroană vopsită, care mai stă pe tabla de joc doar datorită faptului că este necesar politic. Cui îi este necesar? Tuturor celor care nu au nici un interes ca între Moldova şi România să existe o legătură reală, căci despre mai mult nici nu mai poate fi vorba, dar şi celor care s-au obişnuit să spele şi să deconteze bani în numele Mitropoliei Basarabiei.

A vorbi în acest context despre neimplicare în politic, mi se pare de prost gust şi de proastă creştere.

Pr. Savatie Baştovoi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!